În genere, bărbatul trebuie să fie precaut atunci cînd vorbeşte despre doamne – şi încă şi mai precaut atunci cînd leagă într-o frază doamnele de vîrstele lor. Dar cea despre care voi vorbi aici e o creatură aparte. Cînd s-a născut, în 1967, era deja plină de nuri. Precum zeiţa Afrodita, născută pare-se din spuma mării, la fel şi domniţa acestor rînduri fu născută tot pe malul unei epoci, atunci cînd spuma reziduală a stalinismului dădea semne că s-ar duce la fund. Dar, mai departe, să vezi minune: nici nu împlinise 20 de ani cînd domniţa în chestiune a început a cheli şi a se rida toată, de-ţi era şi milă să te uiţi la ea. Pentru ca mai apoi, pe la vreo 25 de ani, s-o vezi pe deplin înflorită – probabil că a fost a doua ei vîrstă de aur şi a doua ei tinereţe. Iar acum, pe cînd vă vorbesc, în chiar aceste zile, doamna cu pricina atinge patru decenii şi jumătate de existenţă printre noi. Şi arată exact aşa: ca o femeie neglijată de rude, ai cărei copii au plecat prematur de-acasă şi care, ca orice feminin, suspină după tinereţea de-altădat’.
Nu ştiu dacă v-aţi prins: nu vă bîrfesc aici o femeie, ci scriu despre o revistă; aş putea-o numi „instituţie de presă“ (pentru că este), dar prefer s-o comentez ca pe o doamnă – pentru că este o doamnă a presei. Revista Magazin istoric împlineşte, în aceste zile, 45 de ani.
DE ACELASI AUTOR Cînd dna Merkel va primi ajutoare de la Madrid (şi Bucureşti) La un vin cu Don Quijote, pe teme de infrastructură De ce UE chiar merită Premiul Nobel Ce-am putea aştepta de la aceste alegeri?La apariţie, în aprilie 1967, Magazin istoric a devenit peste noapte simbolul unei epoci. În sens bun. După ce anii ’50 fuseseră intoxicanţi în istoriografia oficială, după ce în prima parte a anilor ’60 se operaseră oarecare deschideri interesante pe linia re-naţionalizării discursului istoric, publicarea Magazinului istoric, începînd cu a
