În 30 ianuarie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat verdictul în ceea ce s-a numit dosarul "Trofeul Calităţii". Un caz care s-a aflat în centrul atenţiei de mulţi ani, Direcţia Naţională Anticorupţie luându-şi în sarcină să întocmească o acuzare pentru sancţionarea drastică a candidatului Adrian Năstase la funcţia de preşedinte al României în anul 2004. Pentru istorie, Năstase a fost votat de aproape 5 milioane de români care l-au considerat atunci demn să conducă România. A fost ales însă Băsescu Traian, cu o diferenţă de 245.374 de voturi, care i-a promis contracandidatului o viaţă de coşmar. Este, din păcate, una din puţinele promisiuni electorale îndeplinite de Băsescu care a făcut o adevărată obsesie din condamnarea lui Adrian Năstase cu orice preţ. Este de notorietate că "echipa" destinată să îndeplinească sarcina venită de la Cotroceni a fost formată din cuplul Kovesi-Morar, procurorii ţesând o pânză de dosare prin care au trecut tot ceea ce se putea controla la Adrian Năstase. Din toate aceste cercetări, după formulări pompoase, disjungeri, comasări ş.a.m.d. echipele de anchetatori care s-au succedat în perioada 2005-2012 au reuşit să trimită instanţelor dosarele "Mătuşa Tamara", "Zambaccian" şi "Trofeul Calităţii".

În acest ultim dosar s-a atacat o temă exclusiv politică: finanţarea campaniei electroale pentru alegerile prezidenţiale din 2004. Procurorii DNA au ales să demonstreze corupţia lui Năstase, prim-ministru şi apoi candidat prezidenţial, ca formator şi beneficiar al unui mecanism de colectare de fonduri pentru finanţarea ilegală a campaniei. Năstase, în opinia acuzatorilor, a pus la cale organizarea unui simpozion la scară naţională în domeniul construcţiilor care oferea celor premiaţi pentru realizările deosebite un Trofeu al Calităţii. Prilejul era nimerit pentru a marca şi 20 de ani de la înfiinţarea Inspectoratului de Stat