Oooof! Nici nu ştiu cum să scriu lucrurile astea ca să nu sune tocmai a snobenie inversă. În fine. Am citit zilele trecute un articol despre cel mai trendy şi hip bucătar al momentului. Bietul om putea fi motivat de cele mai bune intenţii, dar tonul articolului mi l-a făcut instantaneu antipatic. Tipul e danez, se numeşte René Redzepi, a fost numit cel mai bun bucătar – mă rog, chef – din lume şi conduce restaurantul Noma din Copenhaga. La Noma se „reinterpretează“ bucătăria locală daneză făcută exclusiv cu produse crescute şi manufacturate în Danemarca. Se poate mînca un spîrc de iaurt decorat cu flori adevărate. Arată ca un aranjament făcut de o florăreasă cu imaginaţie. Se mai pot mînca trei scoici fierte scoase din cochilie, puse pe patru foi de varză din soiuri diferite, daneze, cum vă spusei. (Chestia asta, spre deosebire de flori, arată pur şi simplu dezgustător, într-un mod ironic, desigur.) Simplu rafinat, epurat de contaminări culturalo-gastronomice străine. Asta zic fanii bucătarului. Aripa ailaltă ajunge la nişte acuzaţii la fel de caraghioase precum laudele. Omul e criticat pentru că ar promova un soi de nazism gastronomic. Acuzatorul – un spaniol. Tot felul de alte personaje gîtuite de diverse democraţii culinare observă că acei chelneri de la restaurantul danez poartă cămăşi brune şi că restaurantul promovează un purism dubios. Acuzatoarea – daneză de-a lui.

DE ACELASI AUTOR O Cola de sfîrşitul lumii Despre domnul Goe, cu simpatie La poştă TimpStai, citeşti, te uiţi, gîndeşti. Doamne fereşte, ar spune probabil bunul simţ din oricare. Omul ăsta face de mîncare, la urma urmei. Dincolo de simbolistica asumată sau pusă în cîrcă, de notaţia finuţă a criticilor culinari, de un manifest gastronomic încărcat de înţelesuri, acest om a deschis un restaurant unde lumea – teoretic – mănîncă. O fi vrut sincer să gătească numai chestii găsite prin curtea