● Renate Windisch-Middendorf, Der Mann ohne Vaterland. Hans Bergel – Leben und Werk/Un om fără patrie. Viaţa şi opera lui Hans Bergel, Frank & Timme, Verlag für wissenschaftliche Literatur, Berlin, 2010
Este cea dintîi evocare monografică a unei remarcabile personalităţi, cu multiple faţete, a culturii germane din Transilvania, din păcate insuficient mediatizată atît în România, cît şi în Germania, unde trăieşte de mai bine de 40 de ani: sportiv de performanţă, muzician, scriitor, jurnalist şi eseist cu un trecut de deţinut politic al fostului regim. Iată, pe scurt, datele sale biografice, conform prezentării, în mare parte cronologice, întreprinse de autoarea monografiei (pp. 13-76).
Născut la Rîşnov, în 1925, într-o familie de orăşeni saşi înstăriţi, purtători ai unei bogate culturi şi ai unei tradiţii seculare, a avut parte de o copilărie fericită pînă la exmatricularea sa din liceul german, la începutul anilor ’40, fiindcă s-a opus nazificării impuse în învăţămînt de către autorităţile săseşti. Devenit, în 1944, curier al mişcării de rezistenţă armată anticomunistă din Munţii Cibinului, a putut evita – altminteri decît zeci şi zeci de mii de membri ai etniei germane (printre alţii Oskar Pastior) – deportarea şi munca silnică în Rusia. Au urmat însă mulţi ani de grea restrişte: după o întemniţare de un an, pentru încercarea din 1949 de a fugi din ţară, avea să fie cruţat o vreme graţie performanţelor sale sportive, în perioada executării serviciului militar. Împiedicat să facă studii de Conservator la Cluj, a început un studiu fără frecvenţă de istoria artei şi filozofie la Bucureşti, întrerupt şi acesta în urma unei noi arestări şi reîntemniţări, pentru un an, în 1954, fiindcă a criticat noul sistem de învăţămînt. A putut totuşi relua sportul de performanţă şi debuta literar, în 1957, cu nuvela Fürst und Lautenschläger/Prinţul şi bardul, premiată,
