Exista unele momente in istorie ale caror efecte negatve se intind peste generatii. Un asemena moment pentru Romania a fost nationalizarea proprietatilor inceputa 1948. Al doilea moment este ce propune guvernul Romaniei acum prin restituirea a numai 15% din valoarea proprietatilor confiscate in cadrul marii nationalizari. Efectele acestei decizii vor fi similare pentru dezvoltarea viitoare a economiei cu cele ale deciziei din 1948. Cu totii stim cum a sfarsit acel experiment, scrie Florin Citu pe blogul lui
Aici comentariile d-lui Ministru Dragoi:
"Pe langa partea acceptanta la CEDO, avem o problema financiara. Titlurile distribuite de ANRP impacteaza pe deficitul bugetar ESA, iar platile in bani impacteaza imediat pe deficitul in cash. Am gasit solutia cu 15% din valoarea imobilelor pentru ca statul nu-si permite mai mult de atat", a declarat pentru Mediafax ministrul Finantelor Publice, Bogdan Dragoi.
"De trei ani incercam sa ne ajustam si s-au facut eforturi, s-au luat masuri dure. Avem o constrangere petru anul viitor sa fim si mai ambitiosi, sa mergem cu deficitul la 1% din PIB. O crestere a datoriei publice vine in contradictie cu principiile Pactului Fiscal, unde noi putem merge pe un deficit structural mai apropiat de 1% din PIB tocmai pentru ca avem o datorie publica mai mica", a explicat Dragoi.
Decizia este atat de lipsita de sens in contextul actual incat imi vin in minte intrebari pe post de raspunsuri:
-oare statul Roman a folosit doar 15% din aceste proprietati in tot acest timp?
-ce semnal dam cetatenilor straini care vor sa investeasca in Romania?
-oarce ce gen de investitori va atrage o asemene a decizie? Investitori cu inters pe termen lung sau pe termen scut?
-exista bani de salarii majorate dar nu exista pentru despagubiri?
-datoria publica s-a dublat din 2008 si pana asta
