(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 71, aprilie 2012)
David Eagleman este un cunoscut neuropsiholog american din generaţia mai tînără (a împlinit 40 de ani). În 2009 a publicat o carte, Sum (Eu sînt), care a avut succes în lumea anglo-saxonă. Genul ei literar este greu de definit. Să zicem că face parte din aceea a speculaţiilor metafizice. Voi fi înţeles mai uşor dacă voi destăinui că subtitlul ei este: patruzeci de povestiri despre post-existenţă (after-life). Fantezia lui Eagleman merge foarte departe. Demiurgul lui este de obicei unul obosit, distant sau împărtăşind o altă natură decît cea umană. De pildă, Dumnezeu priveşte lucrurile din punctul de vedere al bacteriilor, aşa încît trupul uman în putrefacţie este unul plin de viaţă. Sau: omul moare de trei ori - o dată cînd îi stă inima, a doua oară cînd este îngropat sau incinerat, a treia oară cînd i se pronunţă pentru ultima dată numele. Numai după această ultimă etapă poate intra în adevărata viaţă de dincolo... unde nu se mai ştie ce se mai întîmplă. Sau: după moarte avem dreptul să alegem reîncarnarea într-o altă specie. Din dorinţa de-a ne odihni după nebunia existenţei umane, putem alege să trăim ca animal. Totuşi, nu sîntem preveniţi că nu vom putea reveni, într-o altă existenţă, la condiţia umană... şi aşa mai departe! Imaginaţia, umorul lui Eagleman sînt uimitoare.
Autorul a discutat, în alt loc, despre fundamentul doctrinar al fanteziei lui. El a creat o nouă categorie în privinţa transcendenţei, definindu-se ca un "posibilist" (a possibilian). Iată cum defineşte el "posibilismul" într-un interviu din The NewYork Times: "Ignoranţa noastră în ce priveşte cosmosul este prea vastă pentru a ne deda ateismului şi, în acelaşi timp, ştim prea multe spre a ne devota unei religii în particular. O a treia poziţie, agnosticismul, este adesea o poziţie neinteresantă, în care o persoană pur şi simp