Acesta este titlul provocator al unei restrînse, dar animate dezbateri publice organizate de curînd de către asociaţia Metrucub/Resurse pentru cultură în colaborare cu Librăria Bastilia.
Provocator este acel „de ce?“ din titlu. Cum adică de ce să sprijinim cultura? Pentru că este Cultură şi pentru că este în pericol! Această „evidenţă“, mai degrabă tautologică, este însă destul de problematică – şi de-abia de aici mai departe începe adevărata provocare a întrebării, căci ne obligă să chestionăm în amonte şi ce înţelegem, de fapt, prin „cultură“, pentru a putea răspunde apoi cu adevărat de ce o sprijinim. Nu este vorba despre abstracte dispute conceptuale (ele durează de cînd există termenul de „cultură“...), ci mai degrabă despre practici sociale curente de raportare la cultură. Or, din acest punct de vedere, practica noastră dominantă are în vedere cultura ca o „cultură înaltă“ şi soarta acesteia o deplîngem atunci cînd spunem că „lumea nu mai citeşte“ etc.
DE ACELASI AUTOR A fost sau n-a fost? - despre societatea deziluziei Risipă fericită! Izmenele bătrînului domn Ciobanul şi expertulDar este o uşoară ipocrizie în a reduce cultura la „cultura înaltă“ (a unora), pentru a te plînge apoi că ea nu este împărtăşită de toţi! Este nevoie astfel de o actualizare a reprezentării sociale despre „cultură“, care să lărgească sfera acesteia de la cercul strîmt al „culturii înalte“ la cel mai larg şi conform cu realităţile actuale ale culturii publice. Este nevoie, de asemenea, să se revadă şi un alt clişeu ce derivă din fetişizarea „culturii înalte“, şi anume faptul că Internetul ucide cultura. Ceva similar spunea şi Socrate, opunîndu-se scrisului, care omoară – susţinea el – memoria şi subtilităţile gîndirii, orale prin definiţie. Şi totuşi, scrisul s-a dovedit a fi benefic culturii, iar Gutenberg a fost un pas uriaş înainte pe această cale. Nu ne rămîne deci
