● Vasăzică austeritatea nu mai e chiar aşa o fatalitate, ne anunţă noul preşedinte francez François Hollande, în aplauzele entuziaste ale mulţumii. Dacă zice un om ales de poporul francez, atunci e musai să fie adevărat, doar nu s-a mai văzut politician francez să bată cîmpii, nu? Iar Hollande şi alegerea sa doar confirmă un trend intelectual care deja devenise dominant: gata cu austeritatea, trebuie să producem creştere. Abia ce se adoptase Pactul Fiscal care ar trebui să asigure lumea că europenii disciplinaţi îi vor disciplina şi pe europenii mai puţin disciplinaţi, că establishment-ul UE vorbea deja despre un Pact de Creştere. Şi tot vorbeşte de atunci şi probabil va continua să vorbească, doar Hollande e guraliv tare. Cel mai probabil se va adopta un Pact de Creştere care va promite ceva investiţii cînd vom avea bani, adică apă de ploaie. Dar tam-tam-ul va fi mare. Cum bine zicea The Economist, politicienii europeni au nevoie să pară că fac ceva pentru creştere. Deci, se vor îmbulzi să vină cu idei şi să semneze. E foarte uşor să ai idei despre cum să cheltui bani pe care nu îi ai. Şi mai uşor este să ai idei despre cum să cheltui bani pe care îi iei pe datorie, că doar aşa am ajuns la criza de acum.

DE ACELASI AUTOR Ponta veneţianul, Antonescu cruciatul, Băsescu constituţionalistul Dicţionar de intervenţii UE în treburile interne Dragă Parlamentule, ajută-mă să te respect Moscova nu mai are răbdare cu noi. Dar cui îi pasă?● Cu toată insistenţa unora, Hollande nu a vrut să dea detalii. A repetat de multe ori că el ar putea să ţină şi deficitul bugetar mic şi să şi bage bani în creştere. Şi lumea l-a crezut. Asta e expresia unui infantilism intelectual. Dacă intri în linia naraţiunii Hollande, tot deranjul acesta cu austeritatea pare să fi fost rodul unei analize greşite. Adică, vezi dom’le, eram OK, ne mergea nu minunat, dar aşa şi aşa, şi – brusc –