Criza economică pe care o traversăm este atît de severă cu România, şi pentru că economia noastră are defecţiuni structurale. Eram vulnerabili, iar creşterea economică a anilor anteriori crizei era, ştim azi, conjuncturală. Adevărul este că se produce puţin, se munceşte puţin, se antreprenoriază (iată, am inventat un cuvînt!) puţin. În pandant, se cheltuieşte mult, se risipeşte mult, se căpuşează mult. După 1990, pe tot parcursul tranziţiei de la economia socialistă centralizată şi planificată la acest capitalism cam mimat şi trucat, nu am putut identifica direcţii de dezvoltare şi nu am putut susţine proiecte ample, de durată. Construim puţin, mic şi prost, dărîmăm voluptuos şi energic. Cum de am ajuns aici?

DE ACELASI AUTOR Ambasadorul Poveste de Crăciun România altfel. Impresii Răzbunare şi paceAr fi în spiritul intelectual al revistei noastre să ne precipităm, cu savoare eseistică, spre cauzele profunde, de mentalitate, de psihologie colectivă. Să sesizăm permanenţele unei anumite etici a muncii sau a unei anumite constituţii sufleteşti – să analizăm „Mioriţa“ şi „Legenda Meşterului Manole“, să-i evocăm pe cronicari sau pe Caragiale, să vorbim despre ortodoxia noastră sau despre sentimentul românesc al fiinţei, despre abisul valah sau despre lentoarea moldavă. Am putea vorbi inteligent, fermecător chiar, despre un anumit raport matriceal dintre individ şi stat, despre setul de idei tradiţionale la noi legate de bogăţie şi de bogaţi sau, mai adînc, despre un anumit raport între individul român şi propriul lui destin. Nu ne mai săturăm să scriem despre asta şi, sincer, habar nu am dacă persistenţa satisfăcută în tema precarităţii noastre funciare face bine sau rău. Nu ignor toate aceste cauze, dar nici nu vreau să le supraestimez. Aşadar, în plus faţă de toate acestea, cred că una dintre cauzele cele mai importante ale declinului nostru economic este inc