Cum ai ajuns să te ocupi de saşii din Transilvania?
Oraşul meu natal este Sighişoara, astfel că am copilărit într-un loc marcat profund de istoria şi tradiţiile saşilor. Aveam numeroşi prieteni de familie şi colegi de şcoală saşi. La sfîrşitul anilor ’80, dar mai ales imediat după 1990, majoritatea saşilor transilvăneni au plecat în Germania. Cu speranţa unei vieţi mai prospere în Occident, aceştia au lăsat în urma lor localităţi aproape pustii. O parte dintre ei se mai întorc, în fiecare toamnă, în localitatea Biertan din judeţul Sibiu, unde are loc Întîlnirea anuală a saşilor de pretutindeni, o sărbătoare în care se repun în scenă o parte din tradiţii şi obiceiuri.
De ce sînt „ultimii“?
Au plecat toate familiile tinere. În unele cazuri au rămas în România doar vîrstnici, care erau legaţi sentimental de locul natal şi nu mai întrevedeau un viitor în Germania. Spre exemplu, localitatea Viscri este una dintre cele mai vechi aşezări ale saşilor transilvăneni, datînd de la 1185. „Pînă în 1990, la Viscri erau 400 de saşi. După plecarea în Germania au mai rămas numai 25 de suflete, toţi bătrîni şi fără vlagă, neputincioşi şi bolnavi“, spune Sara Dootz, ghid turistic în sat.
Ce se vede în expoziţia ta?
Prezint o proiecţie multimedia audio-slideshow compusă dintr-o serie de fotoreportaje şi interviuri despre localitatea Viscri şi întîlnirea anuală a saşilor de la Biertan. De asemenea, prezint în premieră o serie de dangale pentru vite (semne făcute cu fierul roşu pe pielea vitelor, pentru a le identifica). Aceste semne, specifice fiecărei localităţi transilvănene, au fost folosite timp de sute de ani, dar au încetat să mai apară odată cu colectivizarea în anul 1949. M-a fascinat asemănarea acestor dangale cu ideogramele din caligrafia chineză şi japoneză.
Lucian Muntean este fotograf. În cadrul Nopţii Galeriilor a prezentat la ArtXper
