Procesul "Trofeul Calităţii" merge într-o direcţie greşită. Presiunile politice pentru condamnarea lui Adrian Năstase pentru "vina" de a fi fost adversarul lui Traian Băsescu în alegerile prezidenţiale din 2004 s-au condensat într-un rechizitoriu voluminos "înghiţit" pe post de pelicani de judecătorii Ionuţ Matei şi Ioana Bogdan la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Contextul în care acest proces se apropie de sentinţa completului de cinci judecători, în recurs la ICCJ, s-au mai schimbat. Presiunea politică s-a domolit, prin plecarea guvernului portocaliu de la Putere, dar "conservele" plantate de regimul Băsescu-Boc în justiţie sunt încă la datorie. Desigur, separaţia puterilor în stat poate fi invocată că ar asigura imparţialitatea în actul de justiţie. Asta este valabil doar în teorie. În practică lucrurile stau cu totul altfel şi acest proces este o ilustrare perfectă a injustiţiei pe care o impun, la ordin, o confrerie a procurorilor deveniţi judecători cu legitimitate limitată sau chiar… lipsă. În şedinţa din 13 iunie, se va lămuri poziţia unor judecători chemaţi să dea soluţia în "Procesul Calităţii".

La termenul de acum o săptămână apărătorii lui Adrian Năstase au solicitat clarificări ale calităţii Ioanei Bogdan, aceea de judecător inamovabil la ICCJ care ar trebui să fie dobândită printr-un decret prezidenţial. Or, procuroarea devenită judecător printr-o "asimilare" de act legal cerut de Constituţie a înclinat balanţa în sentinţa de condamnare a lui Năstase. Mai mult, ea a funcţionat ca şi consiliera lui Daniel Morar la DNA, instituţie care a făcut acuzarea. Răspunsul CSM – care intervine iar în "Trofeul Calităţii" ­ nu este convingător şi nu poate fi acceptat ca atare în proces. Ministerul Justiţiei a fost sesizat în 11 mai a.c. în legătură cu lipsa decretelor de numire a trei judecători şi a unui procuror DNA: Ioana Bogdan, Vasile Alecsandri,