„Pardon, ma chère, v-am călcat“: văz că nu ne mai place ideea de tîrg, c-o fi prea vulgar, acuma ne-am făcutără salon, ca la Paris, mă-nţelegi!
De fapt, n-avem a ne burzului, de vreme ce avem parte de acelaşi tipic. Aceleaşi edituri, aceleaşi reduceri de preţ, în bună măsură aceiaşi autori, aceleaşi alei cu mocheta ofilită, aceeaşi încălecare de microfoane sabotîndu-se reciproc între standuri, acelaşi stoc insuficient de apă plată (terminat, sîmbătă, 2 iunie, chiar la orele prînzului!) la arţăgosul birt din pavilionul C, y compris aceeaşi precară prezenţă a străinătăţilor.
Apropo de francezi şi de bonsovajii care încă sîntem în ochii şovinului lor narcisism de „second hand power“: am rămas năuc, ducîndu-mă înfrigurat la standul Franţei să cumpăr dicţionarul vinului, demnă ispravă a lui Bernard Pivot, de care auzisem mai demult, aflînd că n-au avut la vînzare decît patru exemplare.
DE ACELASI AUTOR Dezminţire Pe Mitică l-a ucis miticismul Şir de plecări Caragiale expresionist, cuminte şi coregrafic(Paranteză uşor vanitoasă. Dacă tot ce ţine de agasantul fenomen Michel Houellebecq mă lasă éperdument rece, în schimb patronul Apostrofurilor mi-a rămas nesmintit reper de libertate către sfîrşitul anilor ’80, cînd ronţăiam în colectiv Lire după Lire graţie lui B. Elvin. Cum oare să-i fi ratat lui Pivot autograful, odată ajunşi la Salon du Livre, în 2005!? Povestindu-i iute ce facem, ne-am ales cu aceste rînduri pe Le métier de lire: „à Tania et Dan C. Mihailescu, qui savent bien que lire est exceptionnellement un métier, mais surtout un plaisir, une joie, un supplément à la vie. Bien cordialement, B. Pivot“. Sună strună, nu? Închid paranteza.)
Cum, din păcate, nu am putut ajunge în tîrg la nici una dintre prezenţele pivotiene, odată înarmat cu leafa proaspăt intrată pe card, m-am avîntat voios la standul Franţei, unde am aflat că din amorosul dicţ
