Sunt opinii numeroase care, în viziunea pudică a CSM, presează asupra Justiţiei, denigrează şi intimidează instanţele, umbresc prestigiul judecătorilor din "Trofeul Calităţii". I-a durut în cot sau nici pe acolo pe cei care au instrumentat cel mai oribil proces politic al României din ultimii 20 de ani. Dar acelaşi CSM nu sesizează atacul la baionetă pe care l-au produs asupra logicii şi bunului-simţ judecătoarea Tudor Georgiana şi procuroarea Căpăţână Maria Luiza de la DNA. "Tandemul" a condus o sentinţă scandaloasă în Dosarul 23892/3/2012 la Tribunalul Bucureşti, Secţia I penală. La 26 iunie se judecă o contestaţie la executarea pedepsei cu închisoarea a lui Adrian Năstase. Avocaţii au întrebat care este temeiul juridic al prezenţei unui procuror DNA în şedinţa de judecată. D-na Tudor a răspuns că nu-i cazul să dea explicaţii (!!!). Punct. Altceva? A început un dialog absurd, în care instanţa nu voia să accepte că Năstase e pe un pat de spital în acel moment şi într-o stare de arest efectiv. Parchetul zicea că Spitalul de Urgenţă nu e penitenciar, deşi bolnavul stătea cu mandatul de arest la cap şi cu mascaţii la uşă. După controverse juridice intense, se ajunge la o întrebare simplă pentru toate părţile – de fapt ce judecă Tribunalul? Avocaţii cereau ceva, iar cele două doamne jucau în altă piesă, judecau altceva.

Încep alte deliberări, avocaţii o iau de la cap, să lămurească "duetul" că Năstase este totuşi arestatul care nu a ajuns la puşcărie, pentru că se afla la spital. În motivarea sentinţei care va să vină, Tribunalul acceptă că Năstase este în spital, sub pază, dar este încarcerat. Libertate curată! De ce o tot dădeau după plop cele două justiţiare legate la ochi? Ele nu voiau să judece amânarea pedepsei pentru că deţinutul nu era deţinut! Aşadar, mort-viu, copt, Năstase nu poate cere o amânare a executării! Judecătoarea, susţinută de ochiul vigi