Un străin interesat de România îmi cere să-i explic, cît mai scurt, simplu şi clar care-i situaţia. A citit ce s-a scris în presa internaţională, a citit cîte ceva şi în presa noastră. Ştie limba română; dar citeşte relativ greu nu pentru că n-ar înţelege sensul cuvintelor, ci pentru că nu pricepe „dedesubturile“ presei româneşti „independente“ – cine cu cine ţine, ce e scris la comandă şi ce nu etc. Omul mă roagă, mai ales, să-i lămuresc chestiunea principală: care-i treaba cu dictatura? A fost într-adevăr o dictatură a lui Băsescu de care ne eliberează acum noua putere sau, dimpotrivă, abia acum începe ceva asemănător cu dictatura, dată fiind graba cu care Guvernul a schimbat instituţii esenţiale ale statului de drept (precum Curtea Constituţională) sau legi asupra cărora în orice democraţie se dezbate şi se meditează îndelung înainte de a se lua o decizie (precum Legea referendumului)?

DE ACELASI AUTOR După sfîrşitul lumii Proasta guvernare continuă Majoritatea absentă Mîndria naţională, o dată pe anCe să-i spun „simplu şi clar“? Îi cer mai întîi să facă un exerciţiu, pornind de la răspunsul pe care i l-am dat unui asiduu comentator al articolelor mele pe dilemaveche.ro. Carevasă zică, dictatorul Băsescu îl numeşte premier pe şeful Opoziţiei; după nici două luni, şeful Opoziţiei, ajuns premier, îl suspendă pe dictator. După „logica“ asta, înseamnă că se poate scăpa foarte uşor de dictatură: dacă Ceauşescu îl numea, de pildă, premier pe Paul Goma în 1977-’78, după protestele minerilor din Valea Jiului, în două luni se putea convoca referendumul şi poporul l-ar fi dat jos pe dictator pe cale paşnică. Sigur că e aberant să facem o asemenea presupunere, dar atunci e la fel de aberant să vorbeşti despre „dictatura lui Băsescu“. Băsescu a făcut greşeli enorme, a făcut presiuni asupra instituţiilor statului vorbind la televizor despre ce au de făcut Justiţia,