● Două loturi, după I.L. Caragiale; dramatizare & regie: Alexandru Dabija; cu: Ana Ciontea, Gavril Pătru, Marius Manole, Mădălin Mandin, Mihai Munteniţă. Teatrul Naţional Bucureşti.

La exact o sută de ani de la moartea lui Caragiale (9 iulie 2012), Teatrul Naţional din Bucureşti, aflat în renovare, consolidare şi redefinire a spaţiului, şi-a omagiat patronul spiritual prin deschiderea celei dintîi dintre noile săli cu avanpremiera Două loturi în regia lui Alexandru Dabija (premiera la toamnă). Cînd un scriitor e celebrat la un număr rotund de ani de la naştere sau moarte, numele său devine în anul respectiv un brand la modă. Partea bună este că artistul e redescoperit, reinterpretat, reinventat. Partea proastă este că excesul de aducere aminte transformă scriitorul într-un produs care se epuizează/banalizează prin consum. Ceea ce face interesant cuplul Caragiale – Dabija (în care scriitorul a fost stors de sensuri şi estetici în acest an care îi este dedicat, iar regizorul se încăpăţînează să redescopere sensuri şi estetici în texte clasice) este privirea proaspătă cu care cel de-al doilea îl citeşte pe primul. Dabija citeşte într-un nou stil Două loturi şi asta nu doar de dragul de a face notă discordantă cu nenumăratele spectacole în tradiţionala cheie comică Jean Georgescu-Liviu Ciulei. Sigur că el se desparte de interpretările pertinente care în timp s-au standardizat, dar lectura lui, aproape preţios de... exactă, are aceeaşi validitate cu cele anterioare.

Regizorul are antecedente în lecturi vii din Caragiale. Cu O noapte furtunoasă (Teatrul Naţional Iaşi) face o incursiune pitorească în specificul naţional românesc, mitocănia. Ireverenţios din fire, Dabija nu a avut nici o problemă în a dovedi că prostul gust şi proasta creştere alcătuiesc sinteza spiritului mioritic. Drept urmare, a realizat un inventar al mîrlăniilor naţionale. De la rîgîitur