Să fi fost trecut de miezul noptii cu vreo jumătate de oră. Recunosc, eram frînt de oboseală. Drumul fusese greu, cu escală în Istanbul. În plus, Ankara nu era vreun oraş nemaipomenit, beneficia de o arhitectură monotonă, în stilul anilor ’70. Centrul vechi, cu oarecare şarm, aveam să îl descopăr de-abia a doua zi. Trecut de miezul nopţii fiind, dădeam să adorm, cînd mă trezesc cu bătăi în uşă. „Treziţi-vă, măi băieţi, reuniune de urgenţă la mine în cameră.“ Dan (Dan Mocanu, de la Ştiri) se uita la mine, eu la el. Dăm din umeri şi ieşim buimaci din cameră. Traversăm culoarul. Acolo ne aştepta ministrul Transporturilor din acea vreme, cu o sticlă pregătită pentru a ne acompania conversaţia. Şi am tot conversat, pînă pe la 4 dimineaţa. Poveşti marinăreşti, bancuri, amintiri din Navrom, bombăneli la adresa lui George Pădure (vi-l amintiţi, cel cu magazinele GEPA, fost primar de sector), care a rămas transfug la Anvers exact cînd interlocutorul nostru era şef de reprezentanţă, dîndu-i bătăi de cap cu raportările spre Bucureşti. Orele au trecut agreabil. Omul era un povestitor de forţă.
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expiratAproape zece ani mai tîrziu, colega mea de emisiune (Virginia Gheorghiu, acum mare şef la Londra, la BERD) are o inspiraţie de zile mari. Zice: „Hai să facem o emisiune despre populism“. Zic: „Ce-ţi veni?“. Zice: „Păi, am invitatul perfect, pe fostul ministru al Transporturilor“. Nu am putut să inventăm tema doar pentru o ediţie. A trebuit să organizăm diversitatea de opinii, astfel încît am conversat vreo şapte sau opt ediţii, cu invitaţi diverşi, pentru a face acea emisiune, pe acea temă, cu acel invitat.
Pe vremea aia, ne permiteam luxul de a avea o discuţie prealabilă, să stabilim desfăşurătorul, temele principale şi să ne hotărîm care sînt accentele importante. Zis şi făcut. L-am i
