Obsesia zilei de ieri şi a ultimelor săptămâni a fost câţi români merg la vot. Este bine, democraţia este necesară. Dar mai bine era dacă aceeaşi intensitate a obsesiei o aveau administratorii acestei ţări - fie ei de opt ani sau doar de două luni în funcţie - pentru numărul de salariaţi din România.
Ziarul Financiar a cerut de la Registrul Comerţului topul primilor angajatori din fiecare judeţ, iar situaţia este dramatică.
Brăila - cel mai mare angajator este şantierul naval STX, cu 1.815 angajaţi. Pe locul cinci, Cerealcom, 142 de angajaţi. În total primii cinci angajatori au sub 3.000 de salariaţi.
Sălaj - cel mai mare angajator este Silcotub, cu 1.348 de oameni, pe locul cinci Energobit Prod, 155 de salariaţi. Total top 5, la fel, sub 3.000.
Buzău - Ductil Steel pe primul loc, cu 1.507 angajaţi, Aromet pe locul cinci, cu 187. Total primii cinci, sub 3.000.
Sălaj are peste 250.000 de locuitori, iar Brăila şi Buzău sunt judeţe cu o populaţie de peste 400.000 de oameni. În aceste judeţe, doar unul din zece locuitori are o slujbă sau chiar mai puţin. La nivelul ţării, pentru că în Bucureşti şi alte judeţe precum Cluj, Timiş sau Constanţa rata angajărilor este mai bună, 20% din populaţie este salariată. Adică 4,3 milioane de salariaţi la 21 de milioane de locuitori.
În Ungaria, Cehia sau Polonia însă, jumătate din populaţie este salariată. Veniţi la vot, au spus unii. Nu veniţi la vot, au spus alţii. Dar de ce nu aţi spus: veniţi la servici, iată noi am atras zece investitori care au creat 10.000 de slujbe.
Lipsa de orizont a tinerilor din micile oraşe de provincie care nu văd altă soluţie decât plecarea în străinătate este certificată astfel de statistici.
Când în judeţe cu 4-500.000 de locuitori al cincilea angajator abia are 100 de salariaţi, ce capacitate de absorbţie a tinerelor generaţii care apar anual pe pi
