● Cavalerul negru: Legenda renaşte / The Dark Knight Rises (SUA, 2012), de Christopher Nolan.
Ceea ce distinge Batman-urile lui Christopher Nolan de alte filme cu supereroi, inclusiv de Batman-urile mai vechi (Pop Art-ul serialului şaizecist cu Adam West, fantasmagoriile lui Tim Burton, camp-ul lui Joel Schumacher) e aplicarea unui relativ „realism“. Urbea cea violentă şi coruptă căreia acest miliardar deghizat în liliac îi serveşte drept înger păzitor nu mai e, ca la Burton, un monstropolis stilizat, ci un asamblaj de bucăţi din Pittsburgh, L.A., New York ş.a., care are un aspect solid. Cantitatea de imagerie creată pe computer e mică în raport cu filme ca Spider-Man sau The Avengers, Nolan preferînd, pe cît posibil, în scenele lui de acţiune, soluţii de modă veche, adică pe bază de pirotehnie şi cascadorie. (De asemenea, el continuă să prefere digitalului pelicula de 35 de milimetri.) După cum atestă şi recentul lui film fără Batman, Inception, există un pic de jamesbondism în imaginarul acestui regizor-scenarist britanic – Batman are un fel de Q (jucat de Morgan Freeman) care construieşte pentru el vehicule pline de gadgeturi, iar noua lui aventură (cea de-a treia regizată de Nolan) se deschide cu un spectacol aerian (un avion „pescuit“ din aer de un alt avion) inspirat din Licence to Kill (1989) –, dar un jamesbondism mai degrabă nejubilator, înăbuşit parţial sub numărul mare de mărci realiste care încep de la mustaţa pleoştită şi hainele uzate ale poliţistului (Gary Oldman) cu care colaborează Batman.
DE ACELASI AUTOR Pitici monumentali Moştenirea lui ’68 Teatrul existenţial Griffith a murit de mult, dar trăiască Griffith!Şi nu se opresc acolo. Nici n-apucă bine să înceapă noua lui aventură, că miliardarul Batman (Christian Bale) e şi informat (de o Catwoman reimaginată ca hoaţă profesionistă şi neinterpelată în nici o secvenţă cu acest nume) că
