Cît timp tu beai un Sex on the Beach sau nu știu ce altă porcărie într-un bar pe la Romană, cam la vreo trei sute de kilometri de București, într-un oraș mai degrabă mic, murea o mătușă ajunsă la 80 de ani, cu plămînii inflamați de o pneumonie a bătrîneții, mai înmicită decît atunci cînd era mică, mai adunată în ea decît atunci cînd tăcea ca semn absolut al supărării pe toată lumea, mai modestă și mai simplă decît simplitatea ei de o viață întreagă, menită a fi în planul secund, întotdeauna în planul secund, doar a doua, sau a treia, sau a patra în planurile tuturor.
DE ACELASI AUTOR O Cola de sfîrşitul lumii Despre domnul Goe, cu simpatie La poştă TimpMătușa asta ajunsese tare departe de tine. Mai departe ca Australia. Ea îți făcea în lungile vacanțe de vară cele mai bune vinete coapte și cele mai bune ouă-ochiuri – rumeioare la margini și fără clisa aia de albuș nefăcut, și totuși moi – onctuoase și aurii ouă-ochiuri. Îmbrăcată într-un capot înflorat de diftină, ea te spăla pe cap, pe părul lung de fetiță în clasa a treia. Te spăla ca pe rufe, îți lua capul foc de durere, dar rezistai și-i priveai cu un ochi înspumat și lăcrimos un colț din capotul cu flori. Mătușa asta – pe care o priveai mirat ca pe o versiune feminină a lui taică-tu, același zîmbet, același set de gesturi, reconfortant și dubios deopotrivă – se purta cu tine cu o delicatețe altfel decît cu fie-sa. Cică erai un copil frumos și deștept și o vietate în același timp altfel. O vietate de la București care venea cu miros de beton armat în geantă și care năvălea spre seară în rîndurile de regina-nopții, în mirosul călduț și dulceag, așa cum năvălesc cotoii în lavandă. Erai un copil apucat care îi omora puii de găină cu dragostea și-i mușca mîțele languroase de prin curte tot de atîta iubire. Te desprindea femeia cu greu, ventuză umană ce te aflai, de grumazul cîinelui sufocat și el de atîta
