De ani de zile atmosfera Bâlciului vasluian putea fi descrisã în trei cuvinte: îmbulzeazã, praf si manele. Oamenii veneau cu miile din oras si din localitãtile învecinate, ziua îsi fãceau cumpãrãturi, iar la apusul soarelui începea hãrmãlaia, ceva ce pentru cei suficient de ametiti fumul grãtarelor si câteva halbe de bere devenea sinonim cu distractia. Acum din Bâlciul nostru traditional am mai gãsit doar maneaua si praful.

Râde dar râsul nu-i al lui. Tânãrul se încãpãtâneazã sã dea într-o zi de temei, când Bâlciul este gol, balonul cu nici mai mult, nici mai putin de 10 lei.

7 lei, acesta este motivul pentru care cescutele nu mai zboarã anul acesta la Vaslui. Doar copiii celor care manevreazã se mai dau în ele…de plictisealã.

La 2,5 lei bucata, pe grãtare, micii fumegã a pagubã, iar gratangii se jurã pe ce au mai scump cã n-au apucat bâlci mai prost ca cel de anul acesta de la Vaslui. “E deja sâmbãtã, dacã ar fi peste tot ca aici s-ar alege praful de business-ul nostru. Slavã Domnului cã plecãm la Husi!”, ne-a spus doamna care de ani de zile vinde vasluienilor mici în Bâlci.

” 10 lei tragerea, 3 minute -10 lei” Cu acest slogan domnul cu “caracatita dansatoare” n-are ce face, someazã.

“Aladin” se odihneste si el putin. De atâta stat l-a apucat oboseala. Nici dupã trei zile de când s-a instalat în bâlci nu s-a convins cã niciun vasluian nu aruncã 5 lei pe topogan.

Bâlciu’i bâlci, dar parcã acum niciodatã nu a fost mai plin de boarfe si zdrente, nimic nu se negociazã sub 15 lei.

La o bârfã ca fetele….în cãutarea timpului pierdut. Nici crâsmele bâlciului nu mai sunt ce au fost odatã. Ieri dupã-amiazã, cele trei doamne se numãrau printre putinii consumatori de bere pe care i-am întâlnit în bâlci.

Nea Mãrgan si tanti Gica Stoian sunt din Tecuci si au venit în Bâlciul vasluia