Imaginaţi-vă un loc unde în fiecare an zeci de mii de europeni se întîlnesc, se descoperă reciproc şi învaţă să trăiască într-o altă ţară decît a lor. Imaginaţi-vă un mijloc de a depăşi graniţele, de a uita tehnocraţia şi de a trăi Europa în mod concret şi nepolitizat. Acest loc şi acest mijloc există, este vorba despre universităţile şi programul Erasmus. Şi am aflat săptămîna aceasta că acest program este în pericol să i se taie fondurile.
Dar nu este totul pierdut pentru studenţi. Bursele lor au fost plătite la începutul anului universitar. Iar comisarul european pentru Programare financiară şi buget, Janusz Lewandowski, a asigurat că va găsi un acord cu statele membre pentru a umple golul financiar. Dar această situaţie riscă să se desfăşoare din nou anul viitor, întrucît bugetul UE ca şi statele membre care îl finanţează se află în vremuri de austeritate. Deci este urgent să luăm apărarea lui Erasmus.
Este adevărat că, de la porecla de "agenţia matrimonială cea mai eficientă din Europa" cu care s-a molipsit, pînă la filmul L'Auberge espagnole ["Hanul spaniol"] povestind aventurile cîtorva tineri în Barcelona, programul de schimb de studenţi suferă adeseori de o imagine cam uşuratică, care incită poate vistierii Europei să-l considere un flecuşteţ. Ceea ce înseamnă să uiti că prin aceste aspecte de viaţă intimă, "Erasmus a creat prima generaţie de tineri europeni", cum a rezumat perfect Umberto Eco. Măcar din acest motiv programul ar trebui considerat ca fiind o prioritate politică.
A se limita la această realitate înseamnă şi a uita că Erasmus este acronimul pentru EuRopean Community Action Scheme for the Mobility of University Students [sistemul de acţiune al Comunităţii Europene în materie de mobilitate a studenţilor universitari], şi deci, ca atare, el aduce două avantaje cruciale pentru viitorul Europei. Pr
