Inflatia masoara devalorizarea banilor. Exista un cos cu diferite ponderi (discutabile, nu-i vorba) si un consumator mediu. In realitate insa, nu exista consumator mediu. Exista Ionescu, Popescu si Georgescu. Fiecare dintre acestia are un comportament de consum diferit. Ionescu e gurmand si da pe mancare 80% din venit. Popescu e cinefil si renunta la snitele pentru a vedea ultimele aparitii. Prin urmare, in cosul lui de consum, cinema-ul ii atarna pana la 75%. Georgescu vrea haine noi, de firma. Face foamea pentru un costum Armani. Nu mai zic de altii care dau pe chirie sau rata la apartament 80% din venituri. Fiecare isi are inflatia lui, cu alte cuvinte, scrie Dan Popa pe blogul Hymerion.
Franta are chiar pe site-ul Statisticii lor o aplicatie prin care fiecare isi poate masura inflatia personalizata. Pentru ca , in mod corect au remarcat ei, nu exista consumator mediu.
Vezi aici cum se calculeaza inflatia personala
Inflatia se refera nu la preturile in sine, ci la evolutia lor- stie orice student asta. Unele produse s-au ieftinit, altele s-au scumpit cu mai mult decat s-au ieftinit produsele despre care vorbeam, asa incat tragand linie, avem 5,3% inflatie. E de bine sau e de rau asta?
E normal. In primul rand, inflatia masoara o evolutie a preturilor fata de un moment ales. Dar care e, la urma urmei, momentul “zero” al preturilor fata de care masuram? E acel moment zero un moment de echilibru al preturilor? Sau e la randul lui unul “corodat” de inflatie?
Avem apoi metodologia de calcul a INS. Cea legata de ponderile in cosul de consum a diferitelor cheltuieli, care ar merita o aprofundare. Nu stiu daca ele reflecta intr-adevar comportamentul de consum al romanilor. Un mai fin reglaj, ar modifica probabil si datele legate de inflatie, dar asta e numai o speranta.
Aflu de asemenea (in buna traditie a
