Nici măcar nu încerc să înţeleg ideea de a avea pe Facebook 2.000, 3.000, 5.000 de prieteni. Eu am vreo trei sute şi sunt oricum sufocat - şi pe Fb, şi pe mail, care mă anunţă de fiecare dată când un prieten a spus "Aşa e!" sau a dat un like.
Am intrat în comunitatea Facebook cu câteva luni în urmă. La început mă uitam cam o dată pe săptămână să văd ce-i pe-acolo şi eram mulţumit că Fb îmi semnalează zilele de naştere ale prietenilor. Pe măsură ce am mărit lista acestora şi mai ales după ce am început şi eu să postez câte ceva, am început să primesc tot mai multe semnalări pe mail şi, ce mai încoace-încolo, acum petrec cel puţin jumătate de oră pe zi în reţeaua socială. Din timpul alocat, cel mai mult consum ca să dau de CEVA. Asta pentru că, la o evaluare fugitivă, 30% dintre postările de pe Fb sunt poze, de cele mai multe ori lipsite de vreo explicaţie; 30% sunt linkuri la clipuri muzicale, tot fără explicaţii, 20% sunt linkuri la articole (aici măcar se poate identifica de la început o idee, un subiect, o temă), sub 5% sunt idei lansate chiar de utilizatorii Fb, iar vreo 15% sunt... nimic!
Poate-s eu nebun. Sau insuficient de inteligent. Dar faptele sunt următoarele. Că sunt unii care intră să zică "Bună dimineaţa!" (la care primesc 15-20 de comentarii!), e ok. Că alţii pun, fără nicio explicaţie, fotografii frumoase, interesante sau haioase, e suportabil. Că sunt şi poze din viaţa personală, tot fără explicaţii, trebuie să ştii tu cine-i acolo şi unde, mă rog...
Ceea ce mă şochează însă sunt frazele scurte care par să continue o discuţie veche sau în orice caz pleacă de le premisa că ştim cu toţii despre ce e vorba. Ori nu pleacă de la nicio premisă.
Cineva (persoană publică, de altfel) scrie atât: "Să nu uiţi, Darie". Ei, bine, urmează 39 de comentarii în care prietenii persoanei se străduiesc să se prindă ce mesaj a vrut să transm
