Nu stiu daca faptul ca primul meu contact cu Internetul a fost in 1994 ma plaseaza in categoria "internautilor" experimentati sau a mosnegilor demult iesiti din perioada de garantie. Cert este ca unul dintre primele mesaje primite de mine pe email era ceva de genul "Da-mi te rog IP-ul, contul si parola ta ca sa vad si eu cum merg Sun Sparc-urile astea". Chiar daca anterior prin Romania nici macar nu "mirosisem" un computer conectat la Internet cumva mi-a dat prin cap ca n-ar fi tocmai o treaba ok si i-am spus glumetului din tara cateva cuvinte de duh, scrie Adrian Spinei, pe blogul lui.

In timp trebuit sa retin mai multe parole pentru ca aveam acces la din ce in ce mai multe sisteme si aplicatii, marea majoritate expuse direct la Internet. Dar, nu-i asa, Internetul la acea vreme era doar o metoda de comunicare intre institutiile universitare si nu se putea intampla nimic rau. Corect? Corect? Iar pentru ca nu vroiam sa-mi stresez neuronii (ai mei fiind deficitari dupa cum cititorii blogului au observat in mod repetat) memorand parole, metoda mea "infalibila" de protectie la ora respectiva era sa folosesc o singura parola peste tot. Nu stiu daca faptul ca era un sir de caractere mai complex imi da vreo circumstanta atenuanta.

Fast forward spre sfarsitul primei decade din secolul curent cu sumedenie de conturi mai mult sau mai putin folosite la activ. Sigur ca aplicatiile sensibile precum e-banking, VPN si accesul la servere sunt protejate cu tokenuri sau cu chei private dar raman conturi de email, administrare de bloguri, conturi la site-uri de rezervari turistice online, shopping online si evident de cativa ani inevitabilele retele sociale (clasicul trio Twitter, Facebook, LinkedIn plus maruntisuri gen Path folosite o saptamana si apoi abandonate). Un studiu din 2007 sponsorizat de Microsoft a constatat ca utilizatorii au in medie 25 de conturi p