Privesc cu teamă spre luna decembrie. Ştiu de pe acum cum o să fie luna asta cu alegerile! Le-am trăit de 22 de ani, din 4 în 4 ani, o dată vara, o dată toamna, în satul meu. De data asta tot circul se va muta în decembrie. Cu mulţi ani în urmă aşteptam această lună. Venea să aştearnă linişte şi mister, să alunge griji şi să trezească speranţă. De cînd luna decembrie a devenit luna cadourilor, moşii şi crăciuniţele au asaltat-o şi au transformat-o în luna alergării spre supermarket, în luna promoţiilor de tot felul.

Cum s-au gîndit politicienii să toarne, peste propaganda comercială, propagandă politică?

Luna începe cu 1 decembrie. Peste scandaluri oltchimice se va intona imnul naţional, iar peste acuzaţii reciproce, vom întinde Hora Unirii.

Eroii altui veac vor sta la masă cu DD-ul. Din studiouri TV, candidaţii la parlamentare vor alerga să depună coroane. Unii – la Alba. Alţii – la Iaşi. Fiecare în colegiul său.

După această deschidere festivă va urma ultima săptămînă de campanie. „Săptămîna patimilor.“

Maşinile cu tineri îmbrăcaţi nu în tricourile partidelor, ci în şubele acestora, vor flutura steagurile dintre nămeţi.

„Priveşte cum urlă-n decembrie“ va deveni, probabil, refrenul acestei ierni.

Ce va înţelege omul votant din toate astea? Că fiecare cu ale lui!

Realizatorii de emisiuni vor să stai în faţa TV-ului. Să te uiţi, amuzat sau scîrbit, dar să te uiţi, la imaginile cu oameni de tot felul care susţin sus şi tare că ei sînt buni şi ceilalţi, răi. Realizatorii de spoturi publicitare cu bomboane şi beculeţe şi multe cărnuri vor dori să nu rămîi nepăsător la îndemnul „Nici o masă fără porci!“.

După ce lumea o să se sature de îndemnuri comerciale şi după ce-şi vor face şi plinul ideologic, vor ieşi afară.

Acolo vor fi ei. Candidaţii. O să le îngheţe nasul în pozele de pe stîlpi şi de pe garduri. Dar cel mai