● Zeruya Shalev, Fărîme de viaţă, traducere din limba ebraică de Ioana Petridean, Colecţia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2012.
Zeruya Shalev înseamnă două lucruri clare: o temă neabătut domestică (din zona conflictelor ce mocnesc în viaţa de familie) şi o scriitură invariabil hipnotizantă (vîscoasă, şerpuitoare, narcotică, mustind de tristeţi senzuale, şi nesfîrşit de înţelegătoare cu convulsiile bietului suflet omenesc). În primele trei romane ce i-au fost traduse la noi, calul de bătaie era expirarea relaţiilor de cuplu. Acum, în Fărîme de viaţă, e vorba mai ales despre relaţiile dintre părinţi şi copii – adică despre fisuri, rupturi, viclenii, înstrăinări, însingurări, remuşcări, neputinţe, nepriceperi, resentimente, dragoste, ură, comploturi urzite în numele iubirii şi sacrificiului etc.
DE ACELASI AUTOR Punctul Omega Toţi oamenii sînt mincinoşi Lumînările ard pînă la capăt Vacile lui Stalin Ideea de bază e limpede: numai mamă, tată, fiu sau fiică să nu fii! Povestea, în schimb, e mult mai complicată, coborînd în psihologia labirintică a personajelor, adunînd ca o tornadă vini nevinovate şi sentimente perpetuu instabile, dilematizînd cu pasiune şi descoperind semne de viaţă proaspătă în cele mai sufocante cotloane ale amărăciunii sau nefericirii.
Avem o octogenară (Hemda) care agonizează, un fiu (Avner) pe care ea l-a adorat şi o fiică (Dina) pe care a ignorat-o cu metodă, iar familiile celor trei personaje, cu blazările, revoltele şi restructurările lor, desenează o genealogie aproape poetică a dorinţei de a rămîne viu.
Altminteri, sîntem în Israel, „ţara asta care n-a fost destul de înţeleaptă să se facă iubită de propriii cetăţeni“, iar aceşti cîţiva „cetăţeni“ din romanul Zeruyei Shalev încearcă să-şi vadă de vieţile lor, aşa cum pot. Fiţi cu ochii mai ales pe Avner. El poate lucrurile cele mai frumoase, el face gesturile c
