In Marea Britanie a fost necesar sa fim educati sa iubim mediul. A fost necesar sa fim educati cu privire la reciclarea pungilor de plastic, la cresterea rosiilor sau cum sa pastram recoltele fara chimicale si ingrasaminte din resturi de sobolani modificati genetic.
Trei sute de ani de industrializare ne-au lasat un pic cam nestiutori in ceea ce priveste scopul cultivarii pamantului. Il privim ca pe o fabrica verde pe care trebuie s-o insamantam, aram si ardem. Dati-ne un porc si n-o sa stim ce sa facem cu el. Sa-i punem guler? Sa-l imbracam ca pe Sherlock Holmes? Sa-l incarcam ca poza de profil pe Facebook? Sa incepem un blog din punctul de vedere al porcului? Aventurile unui porc la Londra. Jucand biliard intr-un bar. Intr-un restaurant cu specific indian. La un vernisaj. Ar putea avea propria rubrica in revista Vice.
Dar in Romania, ecologia face parte din instinctul national. Rosii. Vin. Tuica. Muraturi. Toate floare la ureche de facut. Reciclarea. Nu ati avut incotro decat sa reciclati. Cat priveste porcul… Ce poti face pana la urma cu un porc? Ii tai gatul, il transezi si-l mananci. Tot. Fiecare copita, muschi, os si testicul.
Din experienta mea ca observator al scenei politice romanesti in ultimii opt ani, pot sa spun unde lipseste o voce puternica. Nu din stanga, care este sustinuta de o elita fost-comunista cu bani si nici din dreapta, care pare intepenita in discutii plicticoase cu privire la ideologie, ca de pilda ce inseamna dreapta? A la Reagan? Crestina? Liberala? Cui ii pasa.
Alternativa este verde – pentru ca valorile miscarii verzilor sunt cimentate in cultura nationala – agricultura, viata la tara, reciclarea si sustenabilitatea. Ecologia curge in sangele tarii. Aceasta este baza.
Dar nu cred ca liderii actuali ai miscarii verzi reprezinta aceasta tendinta. Doua si posibil trei din partidele verzi “principale” – Misca
