Relaţia României cu Statele Unite a avut în ultimele decenii drept principal catalizator diplomaţia personală.Perioada de izolare de la începutul anilor  90 a fost depăşită cu eforturile unor personalităţi care au înţeles, la Bucuresti şi la Washington, însemnătatea pe care Romania o poate avea în cadrul consolidării intereselor SUA în zona Mării Negre.

Adrian Năstase a avut în acest sens un rol esenţial, iar contribuţia lui, ca ministru de Externe, lider al Camerei Deputaţilor şi apoi ca premier, nu poate fi diminuată de detractori ci dimpotrivă, mereu subliniată şi recunoscută. Schimbarea de regim, după alegerile din 2004, pare să fi declanşat o amnezie din partea unor funcţionari ai administraţiei americane care produc şi afişează o uitare a contribuţiei lui Adrian Năstase la aderarea Romaniei la UE şi la Alianta Nord Atlantica, la construirea parteneriatului strategic cu SUA. Sfetnicii ambasadorilor Americii la Bucureşti, care au virusat rolul lui Adrian Năstase în acest proces complicat dar mereu pozitiv, au convins însă administraţia de la Washington să-şi uite vechii prieteni de la Bucuresti. Sub iluzia unei lupte anticorupţie, care să ascundă de fapt corupţia feroce a regimului Băsescu, Adrian Năstase a devenit o ţintă a procurorilor manevraţi de la Cotroceni, sub influenţa nefastă a Monicăi Macovei, principal sfătuitor al ambasadorului SUA. În acest context, retragerea vizei de intrare în SUA a fostului prim ministru al României, primit în câteva rânduri la Casa Alba, apare ca o condamnare apriori a lui Năstase, înainte ca justiţia să fi pronunţat o sentinţă definitivă. Năstase a fost abandonat de democraţia americană la cererea regimului Băsescu? Cinismul Americii, stimulat de persoane care şi-au pierdut credibilitatea în Romania devine contraproductiv chiar pentru Statele Unite, care au adoptat o poziţie ce stimulează  un periculos sentiment ant