Molizii plantaţi în zona de deal şi şes, în perioada comunistă, s-au transformat într-un experiment ratat. 50.000 de arbori au murit în picioare, din cauza dăunătorilor şi a condiţiilor atmosferice.

Specialiştii silvicultori din anii '70 au făcut un experiment care a eşuat 40 de ani mai târziu: au plantat molizi în zonele de deal şi chiar de şes. Acum, copacii de pe o suprafaţă de 200 de hectare s-au uscat şi au devenit o ameninţare pentru pădurile de foioase din apropiere. „În urma cercetărilor făcute în perioada comunistă, s-a constatat că molizii plantaţi în afara arealului lor natural cresc mult mai rapid decât cei din zona de munte", a explicat inginerul Cristian Rotariu, din cadrul Direcţiei Silvice Suceava.

Aşa se face că sute de hectare de molid s-au plantat la deal şi şes, iar primii ani de dezvoltare păreau să fie un succes pentru cercetătorii acelor vremuri. „Dacă ne uităm la inele vedem că, în primii ani, arborii au avut o creştere de 1,5-2 centimetri, mult mai mult decât creşte un molid în zona de munte", a mai spus Cristian Rotariu.

Gândacul care a distrus copacii

Molizii care au crescut de parcă ar fi fost injectaţi cu steroizi trebuia să asigure materia primă pentru fabricile de celuloză şi hârtie şi aveau un ciclu de creştere de 40 de ani. Acest ciclu a fost depăşit şi s-a decis ca molizii să fie lăsaţi în picioare, pentru a acumula masă lemnoasă. „Nu s-a întâmplat aşa cum se spera. Ritmul de creştere a scăzut foarte mult", a adăugat inginerul Cristian Rotariu.

Ca dovadă, pe trunchiul unui molid culcat la pământ inelele de creştere sunt foarte mari în prima parte a vieţii, iar pentru ultimii ani sunt tot mai înguste. În plus, pădurile de molid plantate experimental în anii 1970 s-au dovedit extrem de sensibile la atacul unui gândac de scoarţă, numit Ips Duplicatus. „Uscarea nu s-a produs doar din cauza lui Ips Dupli