• Constantin Floristeanu a ajuns la pensie, după 41 de ani de muncă de postas • neobisnuit cu statul, proaspătul pensionar speră să mai lucreze o vreme, la o firmă privată • de-a lungul carierei nu a dus lipsă de aventuri • a umblat si cu 600 de milioane în geantă si era să fie jefuit de cîteva ori • cînd au auzit că se pensionează, oamenii nu mai contenesc cu telefoanele de multumire si felicitări •

O viată de poveste, cu bune si cu rele, cu muncă multă, responsabilităti, cu bucurii, temeri si satisfactii – asa a petrecut 41 de ani din cei 65 cîti are în total, Constantin Floristeanu. Este unul dintre cei mai proaspeti pensionari din judet, pentru că vinerea trecută, nea Costică a lucrat pentru ultima dată în viata sa, a dus la destinatie ultima scrisoare, a împărtit ultima pensie, a dus ultimul ziar… Ieri a fost oarecum pensionar… Oarecum pentru că încă mai avea costumatia cu sigla Postei Române, încă mai purta geanta de postas pe diagonală si încă mai avea porniri de om în timpul serviciului. Azi va da o petrecere, avînd ca invitati cam o sută de colegi cu care zeci de ani a împărtit aceeasi pîine, a avut zile bune si zile mai grele. Costică Floristeanu a ajuns la vîrsta de pensionare. A umblat la viata sa cît putini îsi pot închipui. Cam cît o masină cu motorul bun si a cărat zilnic cît una cu portbagajul mare. „Înainte de Revolutie aveam de împărtit trei saci de ziare pe zi, plus scrisori. Nu reuseam să duc totul o dată, asa că făceam traseul si dimineata, si seara. Dacă în prima parte a zilei împărteam scrisorile si ziarele din oras, după-amiaza reveneam cu presa centrală – cu Scînteia si Scînteia Tineretului. Trei saci de ziare pe zi. Plecam cu toate o dată. Umpleam geanta – avea cam 30 de kilograme, si două sacose! Apoi, lucrurile s-au mai schimbat. După revolutie n-am mai lucrat sapte zile pe săptămînă si nici nu mai era cazul să fac acelasi traseu