Deşi plânge destul de uşor, Ecaterina Andronescu nu pare deloc afectată de această revoltătoare afacere.

Încerc să-mi închipui ce a simţit, dacă a simţit, Victor Ponta în momentul în care a văzut, dacă a văzut, cele o sută de pagini îngălbenite din teza sa de doctorat. Îngălbenite nu de vreme, ci de un cititor atent care, cu carioca în mână, a studiat cu temeinicie amplitudinea plagiatului. Să-ţi vezi aproape un sfert din teza de doctorat îngălbenită în asemenea hal, cu probele-martor alăturea, şi să susţii că nu ai comis niciun plagiat, ci că eşti victimă politică - iată o probă serioasă de tărie de caracter.

Victor Ponta nu are de ce să se ruşineze, căci se află într-o companie selectă. Publicăm în ediţia de astăzi o investigaţie poate nu la fel de spectaculoasă, dar care descrie cu mult cinism relaţiile de tejghea care guvernează lumea academică din România. Nişte cercetători care aspirau la jumătate de milion de euro pentru un proiect de cercetare au luat practic un om de pe stradă şi l-au făcut şef de proiect, pentru singurul merit că are un punctaj mai bun pe lucrările sale de cercetare. Au plagiat la repezeală din cinci lucrări internaţionale şi s-au prezentat cu cererea de finanţare. Dacă plagiatul nu era depistat de fostul Consiliu Naţional de Etică, probabil că oamenii îşi luau banii şi ar fi fost interesant de văzut în ce ar fi constat inovaţia lor şi cât din aceasta era, la rândul ei, plagiată.

Iar sinceritatea dezarmantă cu care şeful de proiect a recunoscut că nu se pricepe deloc la tema cercetată şi că a semnat propunerea de proiect fără s-o fi citit trădează, dincolo de anecdotică, o realitate mai sumbră: cercetarea românească este atât de infectată cu asemenea practici, încât omul nici măcar n-a avut instinctul să se ascundă. I se pare perfect normal ceea ce a făcut.

Deşi plânge destul de uşor, Ecaterina Andronescu