Şeful celui mai mare şi mai tare serviciu de spionaj al Planetei Pământ a fost obligat să demisioneze, după ce a fost prins cu mail-ul vârât în pantaloni. Aventura extraconjugală cu o frumoasă coloneleasă (r) din Armata SUA, care i-a scris şi biografia, i-a întrerupt  autobiografia cu o frază memorabilă, gen "am fost un dobitoc!”.  Cu mult umor îngrijorat, un realizator tv din ţara păzită (şi) de CIA, spunea: "Dacă şeful spionilor nu-şi poate secretiza o aventură, atunci avem o problemă la nivel naţional”. "Căderea” lui David Petreus este sintomatică pentru fisurile mari, devenite crevase, în serviciile de spionaj şi de securitate ale lumii. În urmă cu nu foarte mulţi ani, şeful rezidenţei CIA de la Bucureşti a fost dovedit ca o "cârtiţă” a ruşilor. Săpase ani buni Agenţia. Ruşii au şi ei multe exemple de  defectori dar "vigilenţa” lor sare calul cu multe prilejuri. Cel mai recent spion rus, care "lucra” pentru Norvegia, este un activist bine cunoscut pentru drepturile popoarelor liliput, puzderie prin Siberia.

Englezii au şi ei doza de neglijenţă, care tinde spre prostie – pe lângă trădările din M5 motivate ideologic, pierderea lap-top-urilor prin taxiuri sau vorbăria cu fetele blonde trimise de la Moscova, după o "partidă” care îi scoate din consemn, au devenit "fapt divers”. Serviciile franceze îşi dau în petic la vedere, foştii spioni scriu cărţi în care deconspiră operaţiuni iar recentul caz cu desantul paraşutat în România şi capturat de câţiva mocofani în Bulgaria a arătat că exerciţiile de supravieţuire devin periculoase chiar şi într-un mediu prietenos.

Episodul cu ataşatul militar al României la Chişinău arată, pe de o parte, cât de superficială este pregătirea diplomaţilor noştri şi, pe cealaltă parte, cât de influentă este  agentura Rusiei în Republica Moldova. Diplomatul român ar fi trebuit să ştie că după schimbul de "amabilităţi”