Fragment din volumul Infinitul dinăuntru. Şase povestiri despre om, societate şi istorie, de Vlad Zografi, volum care va fi lansat miercuri, 14 noiembrie, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, în prezenţa autorului, a Ioanei Pârvulescu şi a lui Gabriel Liiceanu.

Ce se întîmplă dacă nu acţionăm, dacă stăm pur şi simplu şi privim în gol? Cînd filmul acţiunii (aşa cum am fi priviţi din afară) e suspendat, nu rulează decît filmul nostru personal. Ne fabricăm şi acum scenarii, altfel de scenarii, dar, înainte de a vedea cum sînt ele, să cercetăm mai atent filmul nostru personal în acest caz. Gîndurile noastre nu mai au la dispoziţie vehiculul acţiunii pentru a se deplasa, lăsîndu-se purtate mai curînd inconştient de scopurile infinitezimale, ci trebuie să se mişte cumva de la sine, să capete o dinamică autonomă. Nu mai au la dispoziţie detaliile, pentru că privim în gol sau pentru că privim fix un obiect, deposedîndu-l de personalitatea lui concretă. Rămînem doar cu amintiri şi cu proiecţii pe care le facem pornind de la amintiri. Dacă scena pe care se desfăşoară filmul nostru personal atunci cînd acţionăm seamănă cu un decor cinematografic – sînt prezente toate detaliile de-a valma, indistincte, nestructurate, cu o precizie fotografică indiferentă –, scena pe care se desfăşoară filmul personal cînd nu acţionăm seamănă cu decorul unui teatru: totul e esenţializat, există cîteva obiecte ca nişte repere abstracte, geometria e vagă, simbolică, vizualul păleşte, în schimb atenţia ne e atrasă de drumurile pe care le urmăm prin domeniul nostru nedefinit, de zăcămintele care s-ar putea afla aici sau dincolo; personajele care ne apar sînt şi ele despuiate de concret, şi au ceva esenţializat-teatral. (În afară de stranietatea întîmplărilor din vis, cred că lumea onirică ne tulbură şi prin concreteţea ei, atît de asemănătoare cu filmul nostru personal în timp