E greu să creşti un copil? „Foarte, foarte greu“, vor răspunde toţi cei întrebaţi, pe un ton grav, eventual însoţit de un oftat trist. „Foooarte greu, e cel mai greu lucru. Ehe, cîte sacrificii nu face un părinte… Cea mai grea meserie e meseria de părinte…“ Dacă interlocutorul e mai în vîrstă, e posibil să adauge cu un vag ton de reproş: „Voi, acu’, nu ştiţi nimic, dar pe vremea noastră… Cîte sacrificii n-am făcut, cîte greutăţi… Totul numai ca să fie bine la copii, s-avem şi noi un sprijin la bătrîneţe“. „Sacrificii“ va fi cuvîntul cel mai des întîlnit, indiferent de vîrsta sau educaţia părintelui cu care discuţi. Se pare că aceasta e condiţia definitorie a părintelui: om care se sacrifică pentru binele copiilor săi.
Dar de unde acest sentiment unanim despre creşterea copiilor ca fiind un lucru extrem de dificil? Un răspuns care poate să pară firesc este acela că, în creşterea şi educarea copiilor, adulţii întîmpină de multe ori probleme pe care nu ştiu să le rezolve. Spun „poate să pară“ pentru că ar fi foarte greu de găsit un părinte care să nu creadă despre el însuşi că ştie tot ce trebuie făcut pentru copiii săi. Creşterea copiilor este un domeniu la care toată lumea – chiar şi cei care nu sînt părinţi (uneori mai ales ei – o, cum ar fi rezolvat ei imediat criza de furie a băieţelului de 2 ani care urla ieri în mall) – crede că se pricepe şi un mod sigur de a intra în conflict cu o mamă sau un tătic grijuliu, chiar dacă-ţi sînt prieteni, e să le pui la îndoială deciziile.
Dar dacă eşti un părinte care uneori recunoaşte că nu ştie anumite lucruri, unde poţi găsi ajutor? Dintre numeroasele soluţii, una o reprezintă cărţile pentru copii. Există, desigur, şi cărţi destinate părinţilor, în care se tratează mai sumar sau în detaliu diverse probleme şi se oferă soluţii. Dar, pentru că în educaţie este mult mai eficientă interacţiunea, rezolvarea în comun