Fota Iulian este de meserie inginer constructor şi de ideologie ţărănist. I s-a sugerat să vadă ce se întâmplă în curtea PNŢCD, să ţină minte şi să răspundă când va fi întrebat. Ca răsplată, tânărul cu ten măsliniu şi permanent asudat a fost trimis de instituţiile abilitate la Colegiul Naţional de Apărare. Pe urmă a fost simplu; nu s-a mai ocupat de inginerie, ci de apărarea ţării. Pâine bună, albă şi fără riscuri. A crescut sub umbrela Securităţii Naţionale, plimbându-se din seminar în seminar, până s-a obişnuit lumea cu faţa lui. De înţeles nu se prea înţelegea ce spune, asta evident din cauza interlocutorilor needucaţi. În româneşte are un verbiaj de agent de stradă prins în flagrant, iar singura limbă pe care declară că o ştie (“English, good knowledge of speaking and writing”) o foloseşte prin aeroporturi, unde pierde frecvent cursele. Dar ce importanţă are? Nu s-a pierdut niciodată, pentru că, atunci când dispare, se alarmează serviciile la dispariţia “coletului” Fota.

Astea sunt doar amănunte picante. Problemele lui Fota Iulică au început de când s-a mutat la Cotroceni. Consilierul lui Băsescu a devenit, prin statutul funcţiei, persoana cea mai importantă în elaborarea strategiei de Securitate Naţională a României. Pe scurt, SSNR. De asemenea, participă şi la şedinţele CSAT. “Opera” lui Fota are un titlu care în 2007, când a apărut, mai mergea la prezentare – “România Europeană, România Euroatlantică: pentru o viaţă mai bună într-o ţară democratică, mai sigură şi prosperă”. Din titlu s-a cam ales praful – a rămas treaba cu Euroatlantismul, dar restul – vai, s-a dizvolat. Democraţia s-a dus spre dictatură, siguranţa cetăţeanului şi prosperitatea le-au furat instituţiile băsismului generalizat ca un cancer.  În schimb, Fota, superconsilierul lui Băsescu, flutură SSNR  pe la toate reuniunile, susţinându-i virtuţile, ca şi când  foile fără conţinut se t