De multe ori uităm de ei, îi aşezăm undeva, la marginea societăţii. Sunt mici în ochii noştri, dacă nu chiar invizibili. Refuzăm să credem că au o problemă şi, de cele mai multe ori, legătura cu ei e un subiect tabu. Unii dintre cei care au conceoput proiecte finanţate din fonduri europene s-au gândit şi la aceşti copii uitaţi de societate şi au scris proiecte care să-i poată integra şi să-i poată ajuta pe termen lung. Proiectele pentru ei nu sunt multe în România, poate tocmai pentru că aceşti copii ajung ai nimănui, dar cele care sunt formează şi personal calificat care ar putea gestiona pe termen lung problemele acestor copii. “Care sunt, de fapt, caracteristicile copiilor cu nevoi speciale? Care este modul de a comunica al părinţilor şi profesorilor ce stau lângă ei în fiecare zi? Cum putem noi, comunitatea, să dialogăm cu ei şi, de ce nu, să-i ajutăm să-şi dezvolte talentele? Cum reuşim să reinventăm diversitatea şi viziunea unor poveşti frumoase, în care aceşti copii au o viaţă independentă, normală, iar înţegrarea în societate e reală? Sunt întrebări pe care noi ni le-am pus şi am aflat şi răspunsurile: sunt minunaţi, la fel ca oricare alţi copii. Mulţi dintre ei au un talent fenomenal şi sunt îndreptaţi către partea artistică. Le place să se joace, să alerge şi să simtă că aparţin unui grup. Majoritatea ne pot da lecţii despre ce înseamnă toleranţa şi acceptarea, ca să nu mai spunem că majoritatea ne pot da lecţii de îndemânare”, spune Constantin Cernat, managerul proiectului “Şi noi vrem să învăţăm”, cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) 2007-2013.

Copiii care au beneficiat până acum de acest proiect au avut ocazia de să cunoască deja o altfel de lume, altfel de oameni, cărora le pasă de ei, de problemele şi de viitorul lor, lucruri care nu li s-au întâmplat prea des până l