Are ceva magic naşterea unei autoare într-o limbă care nu este a ei: putem citi acum o selecţie din opera poetei catalane Maria-Mercè Marçal în limba română, graţie traducerii făcute de Jana Balacciu Matei. O nouă autoare, într-un context diferit. Dacă ne uităm la alte titluri ale colecţiei "Biblioteca de Cultură Catalană", în care se inserează volumul consacrat poetei, putem observa că Marçal le citise şi admirase pe Víctor Català, Mercè Rodoreda şi Carme Riera. În poezie, Bartomeu Rosselló-Pòrcel a fost una dintre primele ei referinţe explicite, în timp ce cu Montserrat Abelló stabilise o relaţie ucenic - maestru foarte apropiată şi plină de admiraţie reciprocă.

Cine se apropie pentru prima oară de Maria-Mercè Marçal (1952-1998) va dori câteva informaţii despre ea. Profesoară, poetă, traducătoare, prozatoare, s-a născut la Barcelona, dar întotdeauna şi-a simţit ca origine un sat, Ivars, din Alt Urgell, de unde era originară familia ei, unde şi-a petrecut copilăria şi unde prezenţa mamei a continuat să fie un punct de reper pentru Mercè şi pentru sora ei cu doi ani mai mică, Magda. Mercè s-a stabilit la Barcelona spre a urma studii de filologie clasică, obţinând licenţa în 1974. A devenit imediat profesoară de limba şi literatura catalana într-un liceu. Aşa şi-a câştigat pâinea cât a trăit. A scris de foarte tânără, scrisul era, spunea, modul ei de a gândi; a optat repede pentru catalană ca unică limbă de expresie, într-o perioadă în care formaţia şcolară era aproape exclusiv în spaniolă.

În 1976, un an după moartea dictatorului Franco, când şi-a văzut distinsă cu prestigiosul premiu Carles Riba prima sa culegere, Cau de llunes (Cuib de luni), milita într-un partid catalanist şi participa activ la iniţiative feministe. Condiţia de femeie şi rolul femeii în cultură au devenit axul explorării ei literare. Un drum nou, propriu, pentru care şi-a căutat co