Primul domnitor al Romaniei: Alexandru Ioan Cuza. Sub domnia lui s-au pus bazele dezvoltării moderne a naţiunii române din punct de vedere economic, social, politic şi cultural.

Cuza a fost primul domnitor al Principatelor Unite (1859-1862) şi al statului naţional România (1862-1866). Domnitorul a participat la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova, iar după aceea, la mişcarea pentru Unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859 a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie şi al Ţării Româneşti, înfăptuindu-se astfel Unirea celor două ţări. Devenind domnitor, Cuza a obtinut, prin demersurile sale, recunoaşterea Unirii din partea marilor puteri. Puţini sunt cei care ştiu însă că, pe lângă documentele istorice despre domnitor, există şi cărţi de anecdote.

Pâinea şi ridichea

În cartea lui D. Teleor, "Anecdote din viaţa lui Cuza-Voda", sunt scrise texte ce explică, poate, viaţa lui Cuza, felul lui de a fi. În volum se spune: "Cuza Vodă avea obiceiul de a ieşi foarte des ziua şi chiar noaptea deghizat cum i se părea mai bine, şi se plimba prin oraş singur sau cu vreun prieten, deghizat şi el. De multe ori intra în cârciumi şi bea cu oamenii de rând, cerând cu insistenţă să i se dea vinul cu ocaua lui Cuza.

Într-o zi, trecând pe lângă o santinelă, se opreşte pe loc şi înfiripă următorul dialog cu soldatulm care mânca o ridiche cu pâine: Mă cunoşti? / Nu, domnule/ Sunt şi eu în armată/ Bucătar?/ Nu, mai mare./ Căprar?/ Nu, mai mare/ Sergent?/ Mai mare/Sublocotenent?/ Sunt mai mare!/ Căpitan?/ Mai sus ceva/ Maior?/ Mai mare/ Colonel?/ Şi mai mare/ Ghenaral?/ Şi mai mare, baiete/ Aoleo, n-ei fi Vodă-Cuza?/ Chiar el./ Dacă e aşa, să-mi ţii pâinea şi ridichea ca să- ţi prezint arma"…