● Rihanna, Unapologetic, Def Jam Recordings, 2012.
Dacă există astăzi un artist care să decodifice şi să reprezinte corect starea muzicii pop a momentului, el nu se numeşte nici Lady Gaga – o entitate care are (mult) mai multă legătură cu arheologia atentă a genului, nici Lana Del Rey – cu toate nevinovatele ei flirturi cu bulele muzicale urbane ale zilei, R&B-ul şi hip-hop-ul. Robyn Rihanna Fenty, cea mai strălucitoare bijuterie din sipetele Def Jam Recordings, casa de discuri deţinută de gigantul Universal Music Group şi condusă cîndva de rapper-ul Jay-Z, e acel muzician capabil să se circumscrie, de unul singur, noului layout al celui mai eclectic şi răspîndit strat al muzicii.
DE ACELASI AUTOR Melodii, melodii Amintiri din epoca de azi După douăzeci de ani Nocturnă Ai nevoie de foarte puţine detalii pentru a înţelege acest lucru: primele 31 de secunde ale celui de-al şaptelea ei album de studio, numit Unapologetic. „Phresh Out the Runway“, o piesă în ale cărei intestine se întîlnesc, pe lîngă domnişoara Fenty, David Guetta şi The-Dream, ar trebui să vorbească de la sine. Şi chiar o face. Başii apocaliptici ai generaţiei (post-)dubstep – nu vă pierdeţi speranţa, puţin mai încolo o să daţi nas în nas cu infamul brostep, pe o piesă care, din nou, aduce împreună două nume venite din zone complet diferite, Stargate şi Chase & Status – sînt acolo, alături de hoover sound-ul rave-urilor pierdute undeva în anii ’90. Şi de o Rihanna care îşi joacă aproape impecabil rolul de fată rea a muzicii, aptă să obţină o bulină roşie pe coperta albumului şi să le coloreze obrajii, în aceeaşi nuanţă, tuturor idolilor gangsta rap-ului – „Phoenix to outa-coast / My bitches don’t know / Fuck with ’em out these here and drip to the fucking floor / Be out in that, they like ’em in all them honey stuffs / Monas are rolling loudies and my bitches so Bvlgari / Bodies and Duc
