Recentele alegeri au condus la instalarea unei forţe politice cu o largă majoritate în Parlament, care are toată puterea de a schimba ceva în economie şi nu numai.
Alegerile nu au fost câştigate de o anumită ideologie politică, de un anumit program de guvernare, de o anumită campanie electorală, de calitatea oamenilor politici sau de anumite promisiuni electorale, ci de criza economică şi măsurile dure de austeritate luate până acum.
Criza economică nu a iertat pe nimeni, de la politicieni la oameni de rând, de la cei cu venituri mari la cei cu venituri reduse, de la marile companii la micii întreprinzători, de la bănci la debitori, toţi au avut de suferit mai mult sau mai puţin.
După patru ani de criză în care au crescut cele mai importante impozite, datoria publică s-a dublat, veniturile au scăzut semnificativ, circuitele economice s-au deteriorat, iar dezechilibrele structurale s-au accentuat, speranţele şi aşteptările sunt foarte mari, iar câştigătorii sunt condamnaţi să reuşească dacă vor să supravieţuiască din punct de vedere politic.
Ce ar trebui să facă actuala forţă politică pentru a schimba ceva?
În primul rând, să oprească jaful banului public. Este o boală grea, întâlnită în cadrul tuturor cheltuielilor publice şi care s-a manifestat în timpul tuturor guvernărilor de până acum. În toate instituţiile de stat, de la cele centrale până la cele locale, de la întreprinderi de stat până la agenţii, se manifestă acest fenomen îngrijorător care îmbracă diverse forme: licitaţii trucate, supraevaluarea achiziţiilor, achiziţii inutile, salarii imense, bonusuri nemeritate, scheme supradimensionate de personal, instituţii sau departamente inutile, investiţii supraevaluate, investiţii nejustificate, inutile sau de slabă calitate.
S-a ajuns ca joburile cele mai căutate, stabile şi bănoase să fie cele de la stat, ocupate,
