Tocmai auzisem un banc nou pe teme politice şi mă întrebam dacă e de bine sau de rău că în România au reînceput să apară astfel de bancuri. Iată-l: „De ce se organizează alegeri în România? Ca să se afle cine va fi partenerul de guvernare al UDMR“. Nu se mai potriveşte. Deocamdată.
DE ACELASI AUTOR După sfîrşitul lumii Majoritatea absentă Mîndria naţională, o dată pe an Fuga din Uniunea Europeană Preşedintele l-a numit premier pe Victor Ponta. A doua oară. Spusese de mai multe ori, cu o mare risipă de vorbe, că nu-l va numi – între altele, pentru că e plagiator şi mincinos. A făcut-o. A acceptat, aşadar, să numească un premier pe care îl consideră plagiator şi mincinos. Victor Ponta a acceptat şi s-a apucat de formarea guvernului. Zile şi seri în şir, spusese că Băsescu e dictator. Acum, n-a mai zis nimic – a acceptat să fie prim-ministru într-o ţară condusă de un dictator. A zis doar că runda de consultări de la Cotroceni a fost „civilizată“. Ca şi cum, între un preşedinte şi un premier dintr-o ţară a Uniunii Europene, relaţiile civilizate sînt excepţia, nu regula. Această numire „scurtă şi civilizată“ pune punct unui an întreg de vorbe aruncate aiurea şi de „dezbateri“ fără nici un sens. Un an pierdut, într-o ţară prăpădită şi fără busolă.
În mod normal, acum ar trebui ca noul guvern să se formeze rapid (de cînd scriu pînă veţi citi s-ar putea să fie gata) şi să treacă la treabă. Dacă tot a pornit printr-o consultare „civilizată“, ar trebui mers cu civilizaţia pînă la capăt şi cetăţenii ar trebui să simtă că ţara e guvernată, că îşi pot vedea liniştiţi de vieţile lor, că nu li se mai anunţă zilnic, la televizor, catastrofe, dictaturi, puciuri. Mă îndoiesc însă că va fi aşa.
În primul rînd, pentru că mareea de vorbe goale rostită de atîta vreme nu va putea fi uitată aşa uşor. Mania de a „ieşi la televiziuni“ pentru a da cu gura nu-i va părăsi pr
