În România de la sfârşitul anilor 40, Moş Crăciun îşi trăia ultimele zile de glorie, apogeul constituindu-l 25 decembrie 1946: înainte de a fi înlocuit cu Moş Gerilă (Ded Moroz la ruşi), ziarele româneşti ale vremii îl aveau ca personaj central şi îi dedicau pagini întregi.
Venirea comuniştilor la putere i-a luat magia şi farmecul. Începând din 1947, comuniştii l-au impus pe Moş Gerilă, iar culoarea roşie a îmbrăcămintei nu i-a fost schimbată fiind, de la sine înţeles, preferata secerei şi ciocanului, şi un simbol al ruşilor. Scopul “îngropării" lui Moş Crăciun era de a face uitată, pe cât posibil, sărbătoarea Naşterii Domnului.
Între sarmale şi sindicat
În decembrie 1947 situaţia începuse deja să se schimbe: ziarul “Naţiunea" prezenta pe prima pagină un “nou moş": tânăr, atletic, proletar, cu pieptul dezgolit, iar în mâna dreaptă ţinea "Noua istorie a României"! Desenul era explicat în interiorul ziarului, în articole care enunţau…explicit: "De anul acesta Crăciunul nu va semăna cu altele şi aceasta o ştiu toţi aceia care se călăuzesc după steaua ce suie în fiecare seară pe cerul mare al Moscovei (…).
Altă dată în preajma Crăciunului se simţea unduirea freamătului care vibrează şi în satele noastre în ultimele zile din Decembrie. Gospodarii îşi aranjau butoiaşele, femeile nu-şi vedeau capul de pregătiri, copiii îşi revizuiau recuzita Vicleimului şi îşi reparau steaua, iar guiţatul porcilor era o anticipare sonoră a deliciilor olfactive şi gustative ale sarmalelor şi caltaboşilor.
Astăzi, bărbatul este ocupat la o întrunire sindicală, femeia pune la punct un festival al Ufar-ului (n.r- Uniunea Femeilor Antifasciste din România) şi tineretul pregăteşte balul UTM-ului (n.r- Uniunea Tineretului Muncitoresc) din cartier"… Fără cuvinte.
Repus în drepturi
În anul următor, “dizgraţierea" Moşului era completă: prima pagină a "Scânteii" di
