Monumentale, strigătoare la cer, amuzante, absurde, costisitoare sau pur şi simplu doldora de nesimţire amestecată cu interese personale, iată un top al gafelor anului 2012

Bun venit în paradisul gafelor! Galaţi, oraşul în care după o ploaie zdravănă facem pluta pe marea agitată (de pe) Prelungirea Brăilei, asfaltul ni se scufundă sub picioare, străzile se închid fără a se anunţa, avariile sunt semnalizate la mişto, regulile de circulaţie se schimbă la câteva ore, iar concertele publice sunt ţinute „top secret”. Galaţi, oraşul în care clădiri de epocă sunt furate cărămidă cu cărămidă, în vreme ce Poliţia Locală „calcă apa”. Galaţiul care în fiecare vară pute a hazna, iar autorităţile adulmecă dejectiile porcilor de la Garvăn, recunoscând cu jumătate de gură că la noi canalizarile nu miros, totuşi, a trandafiri! Dacă e caniculă, fântânile arteziene funcţionează cu program redus, dar nu-i bai, dacă plouă, canalizările de milioane de euro refulează artistic în fântâni arteziene înalte de doi metri. Prea multă apă? Las’ că răbdăm zile în şir de sete când dă gerul, îngheaţă Dunărea şi zaiul sufocă pompele! Şi ca de obicei, autorităţile sunt surprinse!

Cratere, falezogăuri şi gropzille se cască sub ochii noştri, conductele pocnesc precum grisinele, dar strada Brăilei îşi schimbă la doi ani bordurile şi le vopseşte în alb-roş. Nu de alta, dar Noua Primărie a lui Marius Stan a moştenit de la Primăria lui Dumitru Nicolae 2.000 de borduri! Şi tot e mai bine să le schimbe decât să le „fardeze” cu ciment.

Cât despre asfalt, cel mai bine se toarnă pe ploaie torenţială, ca pe strada Nae Leonard pictată cu marcaje făcute (parcă) la beţie. Ba mai primim şi asigurări că treaba-i bună: „Cum să nu ţină? În Port s-a lucrat numai pe ploaie torenţială“.

În seria gafelor monumentale se înscrie inaugurarea de către fostul primar Dumitru Nicolae a noului tip de loc