(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 79, decembrie 2012) "I-am dăruit nepotului meu o carte de Crăciun. Şase luni a tot căutat locul unde se pun bateriile."

Milton BERLE

"Pentru orice carte există un moment oportun şi unul inoportun, iar încercarea de a citi la 17 ani un eseu subtil despre modernism, cum este Spre far de Virginia Woolf, pe o plajă de nudişti din Biarritz, a fost aproape sigur o greşeală."

Richard BESWICK

"Am urît fiecare zi din şcoală. Am vrut doar să învăţ să citesc şi să scriu, apoi să fiu lăsat în pace."

Woody ALLEN Ana DRAGU Domnul fericit, Domnul gîdilici, Micuţa domnişoară veselie, Domnul zgomotos şi chiar Domnul Buf de Roger Hargreaves sînt cărţile pe care Dudu nu le mai citeşte pentru că le ştie pe de rost. Le ţine aşa, la expoziţie, le numără şi le mîngîie de cîte ori are impresia că s-a rătăcit vreuna. În aceeaşi situaţie se află şi Pinocchio şi bietul căţel Murdărici din Aventurile lui Murdărici de Ken Brown sau Omida mîncăcioasă de Eric Carle. Şi nu în ultimul rînd, albumul Bistriţa. Nostalgii citadine de Oscar Skrabel (ediţie bilingvă, română şi germană, Editura Charmides), pe care l-a citit din scoarţă în scoarţă de nenumărate ori, vînînd cu îndîrjire greşeli de tipar (a găsit vreo două în 300 de pagini). În ce o priveşte pe sora lui mai mare, titluri ciudate ca Vraja fatală, Academia vampirilor sau Twilight mă liniştesc, însă într-o mică măsură, avînd în vedere că nu a atras-o cititul în mod deosebit, spre imensa mea ciudă. Cu atît mai mare ciuda cu cît eu şi acum am vise cu Habarnam, uriaşul Periferigerilerimini sau Doctorul Aumădoare. Cu Poveşti nemuritoare, Gulliver, dar şi coşmaruri cu Gargantua şi Pantagruel campînd lîngă frigiderul nostru afectat de criză. Deşi ţinuţi departe de TV, copiii mei nu citesc cît aş vrea eu să citească, însă trăiesc cu speranţa că, dacă nu voi forţa nota, la momentul