Cred că dacă cineva foarte apropiat lui Sergiu Nicolaescu ar fi provocat o discuţie adâncă despre dorinţa lui de a fi incinerat , marele regizor bănuiesc că şi-ar fi schimbat decizia de a i se arde trupul. Familia susţine că a urmat dorinţa îndrăgitului artist şi regizor şi l-a incinerat. O discuţie între mine şi Sergiu Nicolaescu îmi sporeşte semele de întrebare.

Într-o emisiune de televiziune în care eram invitat şi îl aveam alături pe Sergiu Nicolaescu am relatat despre o istorisire auzită numai de mine de la Adrian Păunescu. Cel la fel de iubit ca şi Sergiu Nicolaescu. Mi-a istorisit Adrian Păunescu că atunci când era într-o adâncă întristare din pricina faptului că i se luase Cenaclul Flacăra, i se interzisese să scrie i-a venit gândul să se sinucidă. Într-o  noapte a aşteptat să îi adoarmă familia şi a scos maşina din curte pentru a pleca undeva în afara oraşului, a ridica mâna de pe volan lăsând ca maşina să se izbească nebună într-un copac. În momentul în care Adrian Păunescu se urca în maşina sinuciderii a simţit că îl atinge ceva la un picior. Era un căţel jigărit cu blana ponosită care cu privire blândă îi cerşea o mângâiere. Şi atunci Poetul a simţit o răscolire în gând: “Dacă acest căţel amărât este mai necăjit decât mine şi mie hotărât să-mi iau viaţa îmi cere ajutorul nu e cazul să mă sinucid”. Şi îmi povestea Adrian Păunescu că brusc şi-a schimbat gândurile negre, a renunţat la ideea sinuciderii, a luat căţelul şi a intrat în casă. Câinele a stat în curtea Poetului un an şi ceva iar când lui Adrian Păunescu a  început din nou să-i meargă bine căţelul a dispărut. Venise de nicăieri, plecase spre nicăieri dar îl împiedicase pe Poet să-şi curme zilele.

Am povestit acestă destăinuire a lui Adrian Păunescu la televizor. Ce credeţi că mi-a spus într-o pauză a emisiuni Sergiu Nicolaescu. “Mare greşeală ar fi făcut cu sinuciderea Adrian