Există o cameră în redacţia Decît o Revistă care, la prima vedere, arată ca orice sală de şedinţe. În centru sînt patru mese care formează un dreptunghi în jurul căruia pot sta 8-10 persoane, există un flip chart şi o tablă cît un perete, pe care se scrie cu markere. Doar că la noi, această cameră se numeşte sufragerie, şi nu doar pentru că redacţia e într-un apartament de bloc, ci şi pentru că pe mesele astea, odată lipite de perete, stau la fel de des farfurii cu mîncare, pahare cu vin şi boxe pentru muzica ce ne acompaniază chefurile. Tot aici ne-am uitat la filme, am proiectat meciuri de la Euro 2012, am jucat boardgames şi ne-am serbat aproape fiecare zi de naştere din ultimii doi ani – cei născuţi vara au noroc şi de terasa sufrageriei, teren pentru un campionat de degustat beri, spaţiu de grătăreală, agoră pentru dezbateri politice.

Toate au venit natural şi fac parte din identitatea revistei şi a echipei.

Ideea din spatele DoR împlineşte în martie patru ani şi s-a născut, ca multe lucruri bune, la o bere. Fiind o mînă de jurnalişti frustraţi de cum se lucra (şi se lucrează) în trusturile de presă din care veneam, ne-am gîndit să producem un număr de revistă inspirat de publicaţiile pe care le consideram etalon pentru ce ne doream să facem – jurnalism narativ în cheia The New Yorker, piperat cu cîteva elemente frivole, cum fac Wired sau Intelligent Life.

Intenţionam să scoatem un singur număr şi speram că piaţa de reviste din România va vedea că nu e imposibil să-şi ridice standardele – atît pentru conţinut, cît şi pentru vizual. Intram într-o zonă independentă, care rămăsese aproape pustie după închiderea Re:Publik şi Omagiu şi – deşi DoR se axa pe jurnalism de profunzime şi eseuri, nu pe artă şi cultură – am fost îmbrăţişaţi de un public care, ca şi noi, simţea lipsa unei reviste interesate să surprindă zeitgeist-ul românesc.

Am pr