Cum am putea defini robustetea (rezilienta ) unui sistem habitat uman (social), care include o componenta infrastructurala si tehnologica cu grad de complexitate inalt? Sunt de mentionat cateva trasaturi intre care: existenta rezervelor (redundanta pozitiva), care faciliteaza amortizarea socurilor; flexibilitate, capacitate de corectie/ajustare a dezechilibrelor; mentinerea coeziunii sociale, a tesutului social; acestea depind de capitalul social (cum l-a definit Robert Putnam) si politic, de institutii ale dialogului social si politic care sa permita negocieri si ajungerea la compromisuri (mai ales in democratii).

Tot ca trasaturi as mai adauga: performanta economica ce asigura sustenabilitate si nu in cele din urma, o capacitate de adaptare, auto-organizare si invatare, care ar permite dezvoltarea de “anti-corpi” si amortizori la socuri previzibile si imprevizibile. Ceea ce Ilya Prigogine a numit “structuri disipative” ajuta sistemele sa reziste la socuri.

Supozitia din titlu este porneste de la manunchiul de crize ce a cuprins lumea, la sumedenia de eveimente extreme. Suntem prinsi intr-un vortex al bifurcatiilor. Ce poate mira este ca o criza financiara profunda afecteaza sever zone puternic dezvoltate (industrializate), care sunt prezumate a beneficia de alcatuiri institutionale solide. Ne confruntam cu cea mai grava criza financiara/economica de la Marea Depresiune, din secolul trecut; economii nationale sunt stresate din punct de vedere social, ceea ce se vede in tensiuni, care ating si procesul politic (ex: blocaje ale institutiilor de dialog/negociere/decizie publica, derapaje extremiste in viata politica din democratii mature, accente exacerbate de sovinism si xenofobie).

1. Introducere: robustetea sistemelor “sub asediu” Schimbarea de clima indica dereglari in relatia omului cu natura. Aici trebuie sa mentionam sirul de f