Fac deosebirea dintre vânătoare şi masacru. La Balc se desfăşoară anual un masacru.
Gonacii aduc vânatul în bătaia puştii, iar venerabilii regi ai răcoritoarelor, limuzinelor şi ai altor furnituri, fercheşul primar din Monaco, bancheri muraţi în devize, plus o liotă de magnaţi autohtoni se ostenesc să apese pe trăgaci. Mistreţilor nu li se dă nici o şansă. Decât să grohăie, dacă mai au glas, "Corul Vănătorilor" din opera lui Weber.
În 2009, am scris un text despre asta. (Nu mai am nimic de comunicat, decât sentimentul unei tristeţi supraadăugate). Iată-l:
Moartea căprioarei de Ion Ion Ţiriac
Seceta a ucis orice boare de vânt. Avionul privat s-a culcat la pământ. A rămas lumea bujbe, ca la urs. Alaiuri de gipane spre Balc s-au tot scurs.
Mă iau după tata. Pădurea străbat. Trag pe nas: ce aer curat! Se văd munţii Carpaţi. Mistreţii-s defecţi sau plecaţi. În bătaia carabinei apar fel de fel de magnaţi. Herr Porsche, Subaru-san, monsieur Peugeot. Umblu de ore întregi. Nu mai pot. Se-aud foşnete, se-aud paşi. Hăulituri de hăitaşi. Ei se mai numesc şi gonaci. N-ai ce să le faci. Spun tatei că mi-e sete şi-mi face semn să beau. Chelneri în livrele comanda o iau. Apă chioară cu lămâie şi-atât.
Din scaieţi apare, de fiară, un rât. O blană ţepoasă se-arată apoi. Se îndreaptă spre noi. Din ale muntelui poale, Remingtoanele sună cu jale. Se trage! Nu poţi fiara s-o clatini. Vine ansamblul „Căluşul” cu datini. Von Rauch, Regele Sucului la Cutie, bea ţuică şi saltă de bucurie. Stăm roată, cu ţoiul sub nas. Căci facem popas. Sosesc caviarul şi codrii de pâine: Von Mercedes, bitte, mai cheamă şi-un câne. Bem. Dansatoare cu fote-nflorate apar pe neaşteptate. Se rotesc în bătaia de puşcă. Copoiul lătra. „Domnişoară, nu muşcă”. Ne prindem în horă, magnaţi cu magnaţi. Mistreţii aşteaptă să fie-mpuşcaţi. Cuminţi stând cu râtul pe labe, sfios. Din
