Cine e Titus Corlăţean? Un Teodor Baconschi, dar fără cultură.
Fata Morgana nu e una dintre gagicuţele de la un show păcătos. E un fenomen optic, care se manifestă în biroul tău cald de ministru şi face să-ţi apară în faţă, ca aievea, diverse imagini minunate, după care tânjeşti - un portofoliu, o sinecură, o icră, o măslină.
Criza ostaticilor din Algeria nu trebuia managerizată de români. Au făcut-o autorităţile locale, cum se pricep mai bine. Echidistant. La început au tras şi în terorişti, şi în ostatici, din elicoptere. Pe urmă nu se mai ştie ce s-a întâmplat, fiindcă martorii au fost reduşi la tăcere.
Externelor noastre le-ar fi revenit sarcina să c-o-m-u-n-i-c-e. S-o facă laconic, fără informaţii care ar fi putut periclita evenimentele în desfăşurare, să dea unui public emoţionat de faptul că la faţa locului se aflau şi români (câţi? nu se ştie până astăzi, lucru de înţeles dacă ne gândim că nu ştim noi câţi suntem în spaţiul carpato-băsesciano-pontic, darmite prin coclaurii Saharei). S-o facă în aşa fel, încât să inspire încrederea că România nu-şi abandonează cetăţenii.
Au preferat, în schimb, să se înfăşoare în tăcere, ca tuaregii în kufiyya. O tăcere misterioasă, importantă, încărcată de sumbre prevestiri. Câte ceva, totuşi, s-a aflat: că România a iniţiat o celulă de criză (lucru firesc), că celula lucrează 24 din 24 (fapt pentru care s-au şi felicitat unii pe alţii), că ministrul Corlăţean a vorbit în repetate rânduri cu omologul său algerian. (Într-o semi-dictatură, cum e Algeria, şeful Diplomaţiei ştie la fel de mult cât s-a dovedit că ştie şi ministrul Internelor, care s-a umplut de ridicol în faţa presei).
A mai scăpat în faţa camerelor fostul procuror Robert Cazanciuc, Secretarul General al MAE, care - chiar dacă ar ieşi să cânte un lullaby - tot ar stârni fiori reci.
Să ne înţelegem bine: Titus Corlţean are
