Filmul „Paris nous appartient” / „Parisul ne aparţine”, 1961, realizat de Jacques Rivette, rulează joi 31 ianuarie 2013 de la orele 19.00 (în versiunea originală cu subtitluri în limba engleză) în sala de cinema a UNATC, în cadrul Cineclubului Film Menu. Discuţia ulterioară proiecţiei va fi moderată de Irina Trocan şi de Oana Ghera. Intrarea la proiecţie şi la dezbaterea ulterioară este liberă.
Jean Renoir, un regizor francez admirat unanim de regizorii-critici formați la revista Cahiers du Cinéma, avea o formulare proprie pentru teoria autorilor: „Un regizor face un singur film în toată viața lui. Apoi îl rupe în bucăți și îl face din nou.” Dacă judecăm după filmografia lui Renoir, aforismul e perfect valabil – filmele lui sînt reiterări ale acelorași teme și utilizează într-un mod particular aceleași dispozitive formale.
Dacă privim cu atenție „Paris nous appartient”/„Parisul e al nostru”, lungmetrajul de debut al lui Jacques Rivette (unul dintre regizorii-critici auteuriști antemenționați), iarăși, aforismul lui Jean Renoir se verifică: găsim în film o serie de preocupări tematice (relația dintre realitate și ficțiune, infiltrarea teatralității în viața socială, activitățile colective vs. singurătate) și dispozitive formale (piesa-de-teatru-în-film, conspirația, relația amoroasă bolnăvicioasă etc.) la care Jacques Rivette se va întoarce în fiecare din cele douăzeci de lungmetraje care au urmat.
Pe de o parte, ce aduce nou „Paris nous appartient” e caracteristic pentru toate filmele din Noul Val Francez care pe atunci tocmai se forma: a fost filmat pe străzile Parisului, are ca personaje oameni tineri care se comportă natural, respectă cîteva convenții ale filmelor de gen (în special de film noir) și totodată chestionează convențiile filmelor respectabile din anii ΄50. Altfel zis, arată convingerea Cahier-iștilor că film